Rege get (sec. III ien) din nord-vestul Dobrogei, mentionat intr-un document histrian din secolul 3 ien, decret de cinstire a trei soli trimisi sa negocieze cu regele get, repatrierea unui numar de ostateci si restituirea catre cetate a principalelor ei surse de venituri: exploatarea teritoriului extravilan si pescuitul pe Dunare. Tinutul stapinit de Zalmodegikos nu este indicat anume dar din context apare limpede ca nu putea fi situat prea departe de mare, de vreme ce statea in puterea getilor sa controleze viata de zi cu zi a histrienilor. Despre imprejurarile care au dat prilej lui Zalmodegikos sa ceara Histriei mai mult de 60 de ostateci (cifra indicata de decret) se poate spune ca asemenea zaloage garantau respectarea unui acord.

Inscripţia de la Histria

          Decret al Sfatului si al Poporului. Sub sefia lui Theocritos, Pythoteles al lui Archelochos a propus:
Intrucat Diodoros al lui Thrasycles, Procritos al lui Pherecles si Clearchos al lui Aristomachos, trimisi soli la Zalmodegikos in privinta ostaticilor, au calatorit prin tara dusmana si - infruntand primejdii de tot felul si dand dovada de cea mai deplina ravna - au adus inapoi ostaticii ( fiind acestia la numar peste 60 ), convingandu-l totodata pe Zalmodegokos sa restituie cetatii veniturile, Sfatul si Poporul sa gaseasca cu cale ca acestia si urmasii lor sa fie inscrisi printre binefacatorii obstii; sa fie incununati, ei si urmasii lor, la toate spectacolele de teatru, pentru barbatia si ravna fata de Popor; pentru ca si ceilalti cetateni, cunoscand ca Poporul cinsteste pe barbatii vrednici, sa se indemne a sluji cetatea. Hegemonii sa poarte de grija ca prezentul decret sa fie sapat pe doua lespezi, din care una sa se aseze in agora, in fata porticului, iar cealalta in fata altarului lui Zeus Polieus.
 

         În comentariul la aceasta inscriptie, D. M. Pippidi ( Inscriptiones Scythiae Minoris, vol I, p.70, Buc, 1980-1987) noteaza: " Cu privire la pamantul stapanit de Zalmodegikos, aratarile textului sunt sarace, pana-ntr-atat ca la prima vedere pare cu neputinta de hotarat daca acesta isi avea resedinta in nordul s-au in sudul Dunarii, in Muntenia sau in Dobrogea. Catre prima ipoteza indeamna fraza din decret unde spune ca, pentru a ajunge la tinta, solii ar fi calatorit <<prin tara straina, infruntand primejdii de tot felul>>".