- Semidivinitate meteorologica din mitologia româneasca, purtatoare a prognozelor populare asupra vremii. Dupa mitul principal, Baba Dochia era o batrana care a plecat cu oile (sau caprele) la munte, imbracata in 9 coloace, vremea a inceput sa se incalzeasca, si plouand zilnic, Baba Dochia si-a lepadat cate un cojoc pana cand, in ultma zi, un inghet brusc a degerat-o lasand-o in chip de stana de piatra pe munte, impreuna cu turma. In acest sens, Dimitrie Cantemir descrie o “statuie” de pe Ceahlau, din varful cariua, numit si azi Dochia, un pisc “ce se ridica foarte mult in inaltime ca un turn, porneste la vale un parau cu apa foarte limpede si, rostogolindu-se cu mare vuiet printre stanci, se arunca in raul Tazlau. Drept la mijlocul lui se vede o statuie straveche, inalta de cinci coti, inchipuind o baba inconjurata, daca nu ma insel, de 20 de oi, din sexul careia curge un izvor nesecat. Este desigur greu de spus daca natura si-a aratat in acest monument fantezia ei, sau daca mana iscusita a unui artist a plasmuit-o asa. Statuia nu e asezata pe nici o temelie, dar, pe cand in rest e una cu stanca, pantecele si dosul le are libere. [...] Este probabil ca ea a folosit cultului vreunor idoli pagani, ai acrei slujitori aveau obiceiul sa faca ceva prin mijloace fie naturale, fie magice, prin care sa poata starni uimirea gloatei lesne crezatoare sau credinta in divinitate” (Descriptio Moldaviae, cap. V). Epoca romantica din literatura sec. XIX inventeaza un pseudomit al fiicei regelui Decebal, incercand sa identifice, in numele popular Dochia (de origine slava crestina: Evdokia), simbolul Daciei stramosesti (Dakia). In conceptia populara curenta, cele 9 zile sunt omologate cu perioada 1-9 martie, cunoscuta ca interferenta de prag intre iarna si primavara; de aceea, sunt numite in popor Zilele Babei (sau Babele), in care Dochia si-ar lepada, pe rand, cojoacele. Ziua consacrata Babei Dochia este 1 martie. Ca semidivinitate meteorologica populara, Baba Dochia are un alai de 9 babe (cf. Traian Gherman, Meteorologie populara, Blaj, 1928, p. 150). Numele Dochia nu are deci etimonul Dakia (fiica lui Decebal, fugarita de Traian care s-ar fi indragostit de ea) dintr-o legenda literara nascocita de Gh. Ascachi sau compusa de el prin hipertrofierea interpretarii lui D. Cantemir; etnonimul real este argumentat logic de Ovidiu Bârlea: “preluat din calendarul bizantin care serbeaza la 1 martie pe martira Evdochia, in urma interferentei dintre legenda populara straveche si cea crestina” (Mica enciclopedie a povestilor românesti, Bucuresti, 1976, p. 15); dar filiera onomastica a fost slavona. Istoria Babei Dochia este, la obarsie, un mit pastoral.

  BABA HÂRCA

      - In mitologia româneasca, marea vrajitoare care incheaga apele si coboara stele din cer, desi ea insasi locuieste intr-o vagauna oarecare. Adesea, basmele o prezinta in ipostaza sapentiala, dand sfaturi utile de strategie unor flacai cinstiti, angajati intr-o lupta. Este asadar si personaj benefic, cu actiuni selective.