- Populatie mitica (in folclorul si in cartile populare din România) alcatuita, dupa credintele traditionale, din cei dintai oameni de pe pamant. Blajinii traiesc sub pamant - in unele variante la capatul pamantului sau pe Taramul Celalalt, dincolo de Apa Sambetei. Intrucat au luat parte la facerea lumii, ei sustin stalpii de sprijin ai pamantului. Imaginati ca fericiti oameni blonzi si socotiti, genealogic, urmasii lui Set (al treilea fiu al lui Adam si al Evei), Blajinii duc o viata cuvioasa si lipsita de griji, intemeiata pe virtute si pe incapacitatea de a face rau. Blajinii traiesc fara femeile lor, cu care pot convietui numai 30 de zile pe an in vederea procreatiei, copii fiind crescuti de mame pana cand incep sa se deplaseze si sa se hraneasca singuri, iar atunci baietii trec in grija tatilor. S-a observat aproape o identitate intre descrierea traditionala a Blajinilor si cea a Nagomudrilor, o populatie pe care, dupa romanul popular Alixandria, Alexandru Macedon a intalnit-o in India; dar Nagomudrii (slav “intelepti goi”) amintesc, in ecou, de aspectul unor grupuri de yogini (numiti de greci gimnosofisti), iar cum sursa traducerii Alixandriei a fost un text sârb, este explicabila si identificarea Nagomudrilor cu Blajinii (sârb blašen - fericit), subliniata inca de N. Cartojan, in Cartile populare in literatura româneasca (Bucuresti, 1974, I, p. 273-274). Blajinii au ca zi de comemorare festiva  Pastele Blajinilor (de obicei, in prima saptamana postpascala, numita si Sambata Mortilor, alteori in a doua luni de dupa Pasti). In traditia româneasca, ofrandele oferite Blajinilor sunt pomeni alimentare si libatii, scopul urmarit de credinciosi fiind asigurarea sanatatii donatorilor si a fertilitatii ogoarelor. Dupa Andrei Oisteanu, “toate acestea ne permit sa credem ca avem de a face cu o reminiscenta a unui stravechi cult al mortilor si stramosilor” (Rohmans-Brahmanes. Le voyage d’un motif à travers l’espace et le temps, in Ethnologica, Bucuresti, 1983, p. 138). O varianta (pe care A. Oisteanu o considera cea mai corupta) a pus in circulatie Simeon Florea Marian (Sarbatorile la Români, Bucuresti, 1901, p.171); acolo, Blajinii sunt un popor de crestini locuind, goi, pe o insula, printre livezi de pomi fructiferi, care sunt singura lor sursa de harna. Varianta Rohmani nu schimba structura mitului; cu rare exceptii, cand a fost dedusa din etimonul Romani, in mod curent ea e derivata din Brahmani, prima ipoteza apartinand dr. Ign. Joh. Hanusch (Die Wissenschaft des slavichen Mythus, im Weitesten, das altpersischlithauischen Mythud mit umfassenden Sinne, Lemberg, 1842): “ este poate vorba de o estropiere a numelui Brahmanilor”. N. Cartojan a gasit argumentele necesare, ca sa afirme ca “Rohmanii, Rocmanii sau Rogmanii, numire obisnuita mai ales in partile nordice ale Bucovinei, nu poate fi despartita de forma ruteana corespunzatoare, Rahman, care trebuieste socotita ca o forma corupta din prototipul Brahman al redactiunilor bizantine si grecesti”, op. cit., p. 287). A. Oisteanu (op. Cit., p. 142) crede ca brahmanii care au servit drept model ar fi fost ramura jainista de asceti goi digambara.