Nemuritorii

Scriitorii antici care s-au ocupat de geti au remarcat credinta lor in nemurire, izvorata din cultul pentru marele lor zeu, Zamolxis. Religia getilor a preocupat pe multi istorici, poeti, scriitori si alti intelectuali romani, care vedeau in misterele lui Zamolxis o cheie catre adancurile sufletului romanesc. Din pacate, relatarile scriitorilor antici cu privire la Zamolxis sunt incomplete si uneori contradictorii, fapt care a determinat pe Mircea Eliade sa afirme ca, "data fiind saracia documentelor, este indoielnic ca s-ar putea scrie o istorie religioasa a Daciei". Intr-adevar, o asemenea actiune este foarte anevoioasa, deoarece informatiile noastre asupra istoriei vechi sunt variate si greu de interpretat. Desigur, informatiile nu se marginesc la documentele si inscriptiile antice. Descoperirile arheologice, desi destul de numeroase in Romania, nu contin decat rareori inscriptii. Deductiile facute pe baza lor pot fi controversate, la fel ca si deductiile pornite de la traditiile romanesti sau de la scrierile vedice. O informare mai completa asupra religiei geto-dace se poate realiza numai prin corelarea tuturor acestor izvoare.

Literatura de specialitate este bogata in lucrari care, interpretand diferit textele antice, considera pe Zamolxis zeu suprem, zeu al mortilor, zeu al vazduhului, zeu al pamantului, zeu al tunetelor sau mare preot de tipul lui Dalai-Lama. Putini cercetatori au incercat sa foloseasca si alte izvoare decat relatarile anticilor. In aceasta directie este importanta actiunea lui Nicolae Densusianu de a reconstitui mitologia getica pe baza corelarii traditiilor romanesti cu un numar imens de scrieri istorice sau literare vechi.

De asemenea, este meritoriu aportul lui Nicolae Miulescu care, confruntand literatura vedica cu traditiile romanesti si cu relatarile unor istorici antici, a evidentiat aspecte legate neindoielnic de cultul lui Zamolxis, marele Zeu al getilor. Metoda utilizata s-a bazat pe faptul evidentiat de Mircea Eliade "caci cultul lui Zamolxis...la fel ca si miturile, simbolurile si ritualurile care stau la baza folclorului religios al romanilor, isi au radacinile intr-o lume de valori spirituale care precede aparitia marilor civilizatii ale Orientului Apropiat si ale Mediteranei". Din afirmatia lui Mircea Eliade, se poate deduce ca a cauta talcurile lui Zamolxis in spiritualitatea contemporana dezvoltarii lui inseamna a le cauta in cele mai vechi carti ale lumii, adica in Vede si Avesta. Civilizatiile grecesti si romane au fost contemporane cu un cult al lui Zamolxis evoluat, eventual transformat sub influentele altor religii, dar care continua sa caracterizeze spiritualitatea getica.

     Se stie ca românii au pastrat mai multe traditii arhaice si ca geto-dacii au fost principalii lor stramosi. Limba si folclorul romanesc au pastrat amprenta spiritualitatii arhaice getice. Este improbabil ca religia getilor si cultul pentru marele lor Zeu, cult care a impresionat prin amploarea lui pe istoricii antici, sa fi disparut complet, fara sa lase urme in traditiile romanesti. Este mai probabil ca traditiile legate de Zamolxis au intrat adanc in limba si in viata romanilor, au evoluat odata cu ele si s-au identificat cu ei. Cu alte cuvinte, traditiile au devenit atat de aproape de romani incat nu mai pot fi distinse si identificate cu traditii arhaice.

In lumina celor aratate, se incearca a se descifra tainele marelui Zeu get, prin corelarea relatarilor antice cu scrierile vedice, cu traditiile romanesti si cu unele informatii pastrate in cuvintele limbii romane. Lucrarea se sprijina pe datele din scrierile si inscriptiile antice de Nicolae Densusianu si Mircea Eliade. Studiul nu-si propune sa prezinte exhaustiv cunostintele noastre despre marele Zeu, ci emite si sutine o noua ipoteza, care permite o legatura logica intre cercetarile lui Densusianu si o parte din rezultatele obtinute de Nicolae Miulescu, conducad, speram, la confirmarea unora dintre teoriile lor.

     Nicolae Densusianu a aratat ca "Zamolxis, ca toti marii zei ai antichitatii, a fost adorat sub mai multe nume, fiecare indicand cate un atribut al sau. Printre aceste nume, mai importante au fost Om, Zamolxis, Mos, Saturn, Kronos". In lucrarea de fata se analizeaza aceste nume, demonstrandu-se ca au fost date aceluiasi mare Zeu si aratandu-se la care din atributele zeului se refera.