|
Practicat la 24
iunie, in preajma solstitiului de vara, Dragaica este un ritual ce vizeaza prosperitatea
si protectia culturilor cerealiere. Dintr-un grup de 5-7 fete una era aleasa, dupa
diferite criterii, Dragaica. Ea este impodobita cu spice de griu, in timp ce fetele
celelalte se imbraca in alb, poarta un val pe fata in care sint prinse flori de
dragaica/sinziene, iar in mina tin o coasa. Odata constituit, alaiul Dragaicei porneste
prin sat si pe ogoare. La popasuri, in special la rascruci, fetele se aseaza in cerc,
cintind si executind un dans saltat ale carui miscari deseneaza o cruce. Un element
important al dansului Dragaicelor este mimarea unei lupte cu coasele, ceea ce se intimpla
mai cu seama la intilnirea a doua cete. Dupa joc, fetele primesc daruri de la proprietarul
pentru ale carui holde isi oferisera dansul si cintecul. Raspindit in sudul si estul
Romaniei, obiceiul se mai practica, sporadic, si astazi.
Oamenii din sate spun ca
"Dragaica" este o sarbatoare "rea", deoarece daca nu este tinuta
oamenii pot avea parte de multe nenorociri: de exemplu, cel care ignora sarbatoarea si
incepe sa spele sau sa coasa poate muri incat ori fulgerat. Tot batrinii cred ca fetele
care vor sa se marite repede trebuie sa rostogoleasca goale in iarba si sa se spele cu
roua dimineata devreme, iar femeile maritate pot practica si ele acest ritual daca vor sa
fie iubite tot anul de barbat si sa aiba copii frumosi si sanatosi. Dragaiga este un nume
special dat in mitologia romaneasca unei categorii de Iele care, potrivit superstitiei
folclorice, se razbuna pe oameni oparindu-i cu apa clocotita. In ziua de Dragaica,
sarbatoare populara, consacrata coacerii grinelor (coincide cu ziua Sf. Ioan Botezatorul,
in 24 iunie) se crede ca se pot aduna cu succes buruienile de leac din paduri. Dimitrie
Cantemir identifica, in Descriptio Moldaviae, personajul Dragaica cu zeita agrara romana
Ceres: "Dragaica pare ca arata numele zeitei Ceres. Intr-adevar, in anotimpul cind
grinele incep sa se coaca, se aduna toate fetele din satele vecine si aleg pe cea mai
frumoasa si mai chipesa dintre ele, dindu-i numele de Dragaica.
Pe aceasta, incoronindu-o cu o cununa de
spice, impodobindu-o cu mai multe marame brodate cu maiestrie si atirnindu-i de miini
cheile hambarelor, o insotesc cu mare alai pe ogoare. Impodobita astfel, intinzind miinile
si punind maramele in bataia vintului, incit pare ca zboara, Dragaica se intoarce de la
cimp acasa, strabatind cu cintece si dansuri toate satele prin care trecuse cu alaiul,
inconjurata de toate celelalte fete care o numesc deseori, in cintece deosebit de
frumoase, sora si stapina lor. Fetele de la tara ale moldovenilor sint foarte dornice de
asemenea cinste, desi o traditie neintrerupta spune ca aceea care a jucat rolul de
Dragaica nu se marita trei ani". Uneori Dragaicele sint confundate cu Sinzienele. |
|
