O treaptă de pămīnt, o treaptă de piatră
Şi-am ajuns la pirosfera veacurilor, la muma-va tră
Ea ne-a ocrotit sufletul la sān
In leagănul cīmpiei doinit de ape,
Sub streaşină muntelui cu creştet stăpīn,
De singurătatea lui Zamolxe aproape.
Incă de mici am ris de moarte, am tras īn nori ci
Potolind setea duşmanilor cu sīnge şi otravă.
După agerimea fierului ne-au spus daco-geţi,
După strălucirea aurului ne-au adulmecat ca o fi ară bolnavă
Loviţi, am izbit totdeauna īn piept,
Coborīnd din stīncă fulgerul drept.
De teamă să nu īnviem,
Ne-au risipit cetăţile, ne-au ucis altarele,
Toate frumuseţile, ca-ntr-un blestem,
Ni le-au schilodit. Şi-am rămas doar cu soarele.
Din el ne-am croit poteci īn pădure, īn munte,
Am podidit cu lacrimi şi spice cīmpia,
Līngă vetre mărunte
Am logodit timpul cu statornicia.
Dacă te uiţi bine, apoi
In pietre, nemuritori, sīntem noi, numai noi.
Noi, Tracii!"

=Ion BRAD=