1. Introducere
 În ciuda unui istoric al cercetărilor ce acoperă mai bine de un veac, cultura materială a geto-dacilor este încă insuficient cunoscută. Aria tipologică, spaţială şi cronologică a unor întregi categorii de artefacte definitorii acestei civilizaţii reprezintă tot atâtea semne de întrebare. Motivele acestor neajunsuri sunt mult prea numeroase pentru a putea fi discutate aici. În mod paradoxal, depozitele muzeale sau colecţiile particulare conţin un număr însemnat de materiale arheologice inedite, care, chiar lipsite de context, ar putea completa măcar în parte aceste goluri. Aflate în rafturi şi lăzi prăfuite, închise în cabinete sau pur şi simplu uitate pe cine ştie unde, aceste obiecte pierdute se cer a fi recuperate şi introduse în circuitul ştiinţific.
Prin lucrarea de faţă ne propunem să aducem în discuţie trei astfel de artefacte provenite din mediul colecţionarilor.
2. Catalogul pieselor
Prima dintre piese (Fig.1/1A şi 1B) este un călcâi de lance. El a fost descoperit accidental (?) undeva în zona staţiunii de la Berindia – Dealul Şindrioara (jud.Arad) şi a intrat de curând, ca donaţie, în patrimoniul Complexului Muzeal Arad (CMA). Componenta este din fier, realizată prin batere, având o formă conică, prezintă următoarele dimensiuni: L.totală:14cm; Øtub:4cm; Øorificiu:0,6cm. Datare: probabil secolele I î.Hr. – I d.Hr.
| Fig.1 1.A,B. Călcâi de lance; 2.A,B. |
A doua dintre piese (Fig.1/2A şi 2B) este un fragment dintr-o fibulă de bronz cu nodozităţi, încadrabilă tipului 1d Rustoiu1. Piesa a fost găsită la Alioş – Cetatea Turcească (jud.Timiş) intrând la rândul ei în colecţiile CMA. Datare: secolele II î.Hr. – I î.Hr.
Cea de-a treia piesă este cea mai interesantă. Este vorba de un pumnal curb de tip sica, provenit, de această dată, dintr-o colecţie privată (Fig.2/3A-C).
| Fig.2. Pumnal sica. A.Fotografie; B.Desen; C.Detaliu mâner. |
Descoperită într-un loc necunoscut, arma a fost oferită spre vânzare pe site-ul Ebay2 de către deţinătorul ei. Pasionat de problema civilizaţiei dacice şi din dorinţa de a reîntregi patrimoniul naţional, un cetăţean de bună credinţă din judeţul Iaşi a decis să răscumpere piesa. La fel ca şi în cazul primei piese deţinute de acest cetăţean, acesta ne-a oferit datele ei pentru valorificare ştiinţifică3.
Întrucât problematicile unor astfel de achiziţii, precum şi cea a armelor de acest tip au mai fost dezbătute cu alte ocazii4, dar mai ales că acest tip de arme va fi abordat detaliat într-un volum special5, nu extindem discuţiile, prezentând doar caracteristicile pumnalului.
Arma se află într-o stare bună de conservare şi este întreagă, lipsind desigur părţile organice ale mânerului. Pumnalul este unul de talie mică, lungimea totală fiind de 33cm, din care lama are 21cm. Lăţimea lamei, de 3cm în zona de maximă extindere, este una specifică acestor arme, caracterizate prin aspectul elegant. Mânerul (Fig.2/3C) este scurt, 12cm, şi este protejat de garnituri metalice la ambele capete, late una de 1,5cm la îmbinarea cu lama (aceasta uşor deteriorată) şi una de 2cm la capătul opus. În mod neobişnuit, lama nu are decoruri sau incizii vizibile6, ci doar nişte şănţuiri fine, două parale pe porţiunea de către mâner şi una, la fel de discretă, către vârf.
Plăselele se fixau cu nituri, din care se mai păstrează doar orificiul unui, situat către mâner. Dacă a mai avut şi altele, ceea ce este de presupus, acestea au fost obturate în timp de compuşi de coroziune şi materialul de conservare.
3. Discuţii
Călcâiele de lance (Fig.1/1A şi 1B) sunt relativ bine atestate în spaţiul dacic; în zona Mureşului Inferior, mai cunoaştem un exemplar în cadrul depozitului de unelte şi de arme de la Chesinţ7. Ele reprezintă piese de inspiraţie mediteraneeană, fiind montate la capătul inferior al lăncilor, nu doar pentru a le echilibra cât şi pentru a permite fixarea lor în pământ, extrem de importantă în situaţiile de luptă în care formaţia de pedestraşi era supusă unei şarje de cavalerie. Se poate presupune fără teama de a greşi prea mult că cei care luptau cu astfel de arme vor fi luptat în formaţii disciplinate. Descoperirea sa în zona staţiunii de la Berindia – Şindrioara nu este o coincidenţă, aici fiind, după toate probabilităţile, un important centru în perioada regatului dac8.
Fragmentul de fibulă (Fig.1/2A şi 2B) de bronz se alătură celor deja cunoscute9. S-a considerat că exemplarele de bronz sunt prezente în zonele limitrofe spaţiului principal de producere şi utilizare a acestui tip, unde predomină aproape exclusiv exemplarele de argint10. Poziţionarea acestei descoperiri în vestul Daciei completează această constatare. La Alioş – Cetatea Turcească sunt semnalate între altele şi descoperiri arheologice (ceramică) din a doua vârstă a fierului11.
Aşa cum se observă, pumnalul curb (Fig.2/3A,B,C) are o morfologie aproape minionă, raportată la piesele similare, piese ce de regulă au cote totale situate între 35-45cm. Dimensiunile şi aspectul general ne duc cu gândul mai degrabă la o armă de prestigiu decât la una de luptă efectiv. Este posibil de asemenea ca ea să fi fost executată pentru un luptător mai puţin masiv, poate un adolescent.
Caracteristicile tehnice şi morfologice descrise o încadrează în rândul pumnalelor de tip C, arme care au lama elegant curbată, iar mânerul dedus din corpul lamei. Acest tip de pumnal este cel mai răspândit în întregul areal unde au fost descoperite astfel de piese.
Ca şi în cazul precedent discutat12, provenienţa imprecisă a piesei nu ajută la o plasare mai exactă din punct de vedere spaţial sau cronologic, pumnalele curbe de acest fel având o plajă largă de datare (sec.II î.Hr. – sec.I î.Hr.) şi o răspândire ce suprapune mare parte din nordul Peninsulei Balcanice13.
Pumnalele curbe de tip sica au aparţinut elitei militare geto-dacice, fiind moşteniri din panoplia tracilor. Ele sunt prezente în depuneri şi contexte funerare nord-dunărene încă din sec.II î.Hr. Indicatorul maxim al cronologiei lor sunt războaiele daco-romane, ilustrate pe Columna Traiană, monument ce jalonează nivelul superior cronologic al intervalului în care au fost în uz.
4. Consideraţii finale
În ce priveşte călcâiul de lance şi fragmentul de fibulă, ele ajută la o mai bună cunoaştere a culturii materiale a triburilor din zonele de vest a Daciei preromane.
Piesa cea mai spectaculoasă a acestei prezentări, pumnalul curb, este dincolo de locul pe care îl ocupă în galeria armelor de acest fel, un minus în ceea ce priveşte gestionarea patrimoniului naţional (indiferent de zona lui de origine). Faptul că pe astfel de site-uri sunt sute şi mii de obiecte arheologice tranzacţionate arată că există în underground o adevărată industrie care caută, recoltează şi fructifică obiecte istorice. Ceea ce nu poate fi decât o concluzie cu gust neplăcut, dar evidentă.
Nu ştim cât din răul astfel produs a fost reparat de cumpărător – care doreşte să doneze ambele piese unui muzeu local – sau de includerea ei în această recuperare a unui minim de date. Cert este că fenomenul militar care le-a conţinut este un pic mai complet acum. Aceste piese, cu o convulsivă istorie recentă, relevă însă un lucru şi mai important. Apariţia lor periodică – numai în ultima lună spre exemplu au apărut alte patru pumnale sica în România – descoperite de către amatorii de detecţii metalice, arată că fenomenul militar despre care spuneam a avut dimensiuni pe care încă nici măcar nu le intuim la reala lor dimensiune. Fiecare piesă nou descoperită – pumnalele curbe sunt doar un mic sector de istorie geto-dacică – reconstruieşte tabloul general şi obligă la reconsiderări permanente privind dispersia geografică, amploarea modelului identitar căruia i-au aparţinut şi mai ales modifică aspectele demografice conexe. Poate cifra de 200.000 de războinici daci de care vorbeşte Strabon14, referindu-se la armata lui Burebista a fost exagerată, dar cele aproape 100 de pumnale curbe de tip sica descoperite în ultimul secol, în nordul Dunării, arme aparţinând celor mai înalte ierarhii militare geto-dacice nu pot decât să ne modifice puţin perspectiva asupra demografiei seniorilor războiului din lumea geto-dacică.
Abrevieri
L.totală: lungime totală.
Øtub: diametrul tubului.
Øorificiu: diametrul orificiului.
NOTE
1 Pentru o definire a acestui tip, vezi Rustoiu 1996, p.31-33.
2 Pagină de internet aparţinând unei companii specializat în comerţ şi licitaţii online de tip Business-to-Consumer.
3 Deţinătorul piesei, care a dorit să îşi păstreze anonimatul, a mai achiziţionat legal în trecut o astfel de piesă pe care a pus-o la dispoziţie pentru recuperarea informaţiei ştiinţifice. Berzovan, Borangic 2014, p.409-414.
4 Ibidem, p.409-414; Borangic 2013, p.821-836;
5 Sîrbu, Borangic 2016.
6 Trebuie spus că starea de conservare a piesei nu este dintre cele mai bune.
7 Berzovan, Coatu, 2011, p.160-162.
8 Dumitraşcu, Ordentlich 1973.
9 Rustoiu 1997, p.95-97.
10 Ibidem, p.32.
11 Măruia et alii 2011, p.48.
12 Berzovan, Borangic 2014.
13 Borangic, 2009, p.31.
14 Strabon, Geografia, VII, 3, 13, C.304 (apud Fontes I, p.241).
BIBLIOGRAFIE
• Berzovan, Coatu 2011 - Berzovan, Alexandru; Coatu, Cosmin, Descoperiri din a doua epocă a fierului la pătrunderea Mureşului în Câmpia Aradului, În: Peţan, Aurora; Berzovan, Alexandru (eds), Arheologie şi Studii Clasice, vol.I, Editura Dacica, Bucureşti, 2011, 272 p., ISBN: 978-606-92296-6-8, p.148-210.
• Berzovan, Borangic 2014 - Berzovan, Alexandru; Borangic, Cătălin, Contribuţia colecţiilor particulare la îmbogăţirea patrimoniului arheologic. Un nou pumnal sica, În: ArheoVest, Nr.II: [Simpozion ArheoVest, Ediţia a II-a:] In Honorem Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 6 decembrie 2014, Vol.1: Arheologie, Vol.2: Metode Interdisciplinare, Asociaţia "ArheoVest" Timişoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2014, Vol.1: [12]+XXIV+[2]+33‒492+[2]pg.+DVD, Vol.2: [10]+[2]+497‒1013+[2]pg., ISBN 978-963-315-228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol.1), ISBN 978-963-315-2 21-8 (Vol.2); Vol.1, p.409‒414.
• Borangic 2009 - Borangic, Cătălin, Sica. Tipologie şi funcţionalitate, În: NEMVS, IV, 7-8, 2009, p.22-74.
• Borangic 2013 - Borangic, Cătălin, Arheologie experimentală. Pumnalul de tip Sica, În: ArheoVest, Nr.I: In Memoriam Liviu Măruia, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 7 decembrie 2013 (editori: Andrei Stavilă, Dorel Micle, Adrian Cîntar, Cristian Floca şi Sorin Forţiu), Vol.I: Arheologie, Vol.II: Metode interdisciplinare şi Istorie, JATEPress Kiadó, Szeged, 2013, Vol.I: [9]+X+25-458+[2]pg., Vol.II: [9]+461-998+[2]pg., ISBN 978-963-315-152-5 (összes/general), ISBN 978-963-315-153-2 (Vol.I), ISBN 978-963-315-154-9 (Vol.II); Vol.II, p.821-836.
• Dumitraşcu, Ordentlich 1973 - Dumitraşcu, Sever, Ordentlich, Ivan, Săpăturile arheologice de la Berindia, În: Crisia, III, p.47-95.
• Fontes I - Iliescu, Vladimir; Popescu, Virgil; Ştefan, Gheorghe (eds), Fontes ad Historiam Dacoromaniae pertinentes I. Ab Hesiodo usque ad Itinerarium Antonini / Izvoare privind Istoria Romîniei I. De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1964, 791 p.
• Măruia et alii 2011 - Măruia, Liviu; Micle, Dorel; Cîntar, Adrian; Ardelean, Marius; Stavilă, Andrei; Bolcu, Lavinia; Borlea, Oana; Horak, Petru; Timoc, Călin; Floca, Cristian; Vidra, Lucian, ArheoGIS. Baza de date a siturilor arheologice cuprinse în Lista Monumentelor Istorice a judeţului Timiş. Rezultatele cercetărilor de teren, Editura BioFlux, Cluj-Napoca, 2011, 601 p., ISBN 978-606-8191-23-2.
• Rustoiu 1997 - Rustoiu A., Fibulele din Dacia pre-romană (sec.II î.Hr. - sec.I d.Hr.), Bibliotheca Thracologica XXII, Editura Vavila Edinf SRL, Bucureşti, 1997, 239 p., ISBN 973-98334-3-8.
• Sîrbu, Borangic 2016 - Valeriu Sîrbu, Cătălin Borangic, Pumnalul sica în nordul Dunării (sec.II a.Chr. - sec.II p.Chr.), Editura Istros, Brăila, 2016 (în curs de apariţie).
Abstract: Lost Artifacts, recovered artifacts. Considerations regarding a few pieces of military and civilian gear from the Dacian period. The material culture of the Geto-Dacians is still relatively unknown. Numerous artifacts remain unpublished, lost, either in private or museum colections. In our study we present three such artifacts. The first of them is an iron butt-spike recovered found at Berindia - Dealul Şindrioara (Arad County), while the second is a bronze fibulae found at Alios - Cetatea Turcească (Timiş County). Both of them were donated recently to the Museum of Arad. The third artifact, a sicca dagger, put to sale on a WEB page, was ransomed by a honest Romanian citizen who offered it for publication.
Keywords: Late Iron Age, Sica dagger, Dacian warriors, fibulae, recovered artefacts.
BIBLIOGRAFIE:
Autori: Borangic Cătălin, Berzovan Alexandru
Apărut în: ArheoVest III, In Memoriam Florin MEDELEŢ, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 28 noiembrie 2015, p.423-430
Legătură web: http://www.arheovest.com/simpozion/arheovest3/20.pdf |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
