Alexandru Berzovan, Cătălin Borangic
1. Argument
 Perioada anilor 1990 şi începutul anilor 2000 au fost marcate de o adevărată goană după comori, cu urmări cât se poate de nefaste pentru patrimoniul arheologic al României. Vrăjiţi de mirajul legendarului aur dacic dar şi de spectrul îmbogăţirii rapide, profitând de vidul legislativ existent şi uneori chiar de colaborarea tacită a autorităţilor, braconierii înarmaţi cu detectoare de metale au luat cu asalt principalele situri arheologice ale ţării, îndeosebi zona cetăţilor dacice din Munţii Şureanu.
Astfel, numeroase monede, podoabe, arme, unelte şi alte categorii de artefacte au fost scoase din contextul lor şi puse la vânzare, nu puţine dintre ele sfârşind în marile colecţii particulare din Occident. Statul român a reuşit să recupereze, deocamdată, doar o mică parte din aceste piese.
Pumnalul de tip sica ce reprezintă obiectul studiului nostru (Fig.1) a cunoscut un destin similar. Descoperit într-un loc neprecizat, undeva „în sud-estul Europei”, a fost scos la vânzare pe WEB site-ul eBay de către deţinătorul ei, domiciliat, la acel moment, pe teritoriul SUA. Pasionat de problema civilizaţiei dacice şi dornic să ia atitudine în faţa acestui fenomen, un cetăţean român a decis să răscumpere piesa. Conştient de importanţa istorică deosebită, dar şi de necesitatea recuperării valorii ştiinţifice a piesei, cetăţeanul ne-a contactat şi ne-a pus la dispoziţie artefactul în vederea aducerii la cunoştinţa publicului şi a specialiştilor a caracteristicilor lui morfologice2.
S-ar putea reproşa că publicarea unor piese aflate actualmente în colecţii particulare, lipsite de orice fel de context, nu ar oferi suficient de multe informaţii în vederea construirii unui discurs interpretativ coerent în baza lor. Trebuie însă spus că artefactele arheologice prezintă o valoare ştiinţifică în primul rând prin ele însele; mai mult, noi suntem de părere că şi din publicarea unor astfel de piese se pot extrage date extrem de preţioase, privind aspecte precum tipologia unor categorii de artefacte sau tehnologiile prin care s-au realizat, aceasta pentru a da doar câteva exemple.
2. Dosarul istoric
Arma avută în discuţie se prezintă într-o stare relativ bună de conservare, fiind afectat consistent doar mânerul, din care se mai conservă doar o mică parte, el fiind rupt probabil încă din Antichitate. Din această porţiune se mai păstrează şi un nit de fixare a plăselelor, al cărui capăt a fost ornat printr-o incizie cruciformă. După descoperire, piesa a suferit un proces de restaurare efectuat destul de rudimentar, probabil chiar de către primul proprietar, în vederea sporirii aspectului estetic şi implicit a preţului3.
Dimensiunile piesei sunt după cum urmează:
- Lmaximă totală păstrată 33cm; Grmaximă lamă 0,4cm
- Llamă (exterior) 31cm; Grminimă lamă 0,1cm
- Llamă interior 29cm; Lrenură 11,5cm
- Lmâner (rupt) 2cm; lrenură 0,2‒0,4cm
- lmaximă lamă 2,90cm Øcerc ornamental 0,5cm
În ceea ce priveşte forma, pumnalul, cu tăişul pe partea interioară, se caracterizează printr-o alură zveltă şi o curbură uşoară, al cărei punct maxim este situat undeva la mijlocul lamei.
Tipologia pumnalelor sica are la bază câteva elemente, respectiv alura şi dimensiunile lamei, existenţa decorului şi forma mânerului4. Lipsa, aproape integrală, a acestuia din urmă complică încadrarea acestei piese cu fermitate într-una din tipologiile propuse. Totuşi, lama cu aspect elegant plasează piesa în tipul III, al pumnalelor curbe, categorie cu o largă reprezentare geografică, din nord-vestul Bulgariei şi până în Ucraina Subcarpatică5. Din păcate, provenienţa discutabilă a piesei nu ajută la o plasare mai precisă din punct de vedere spaţial sau cronologic, pumnalele curbe de acest fel având o plajă largă de datare (sec. II î.Hr. – sec. I î.Hr.) şi o răspândire ce suprapune mare parte din nordul Peninsulei Balcanice6.
Fără a fi neapărat un element de datare sau încadrare tipologică, ornamentaţia lamei atestă apartenenţa armei la spaţiul tracic. Pe jumătatea inferioară a lamei, mai precis pe marginea ei exterioară, a fost realizată prin gravare o renură, având un profil ascuţit, în formă de „V”. Pe ambele laturi ale renurii, tot prin gravare dar probabil cu o daltă de mici dimensiuni, a fost realizat câte un şir de mici incizii dispuse oblic; întrucât o parte dintre ele nu mai sunt vizibile ca urmare a coroziunii, numărul lor precis nu poate fi stabilit cu certitudine.
| Fig.1. Pumnalul sica din colecţie particulară. Fotografii şi desen. |
La capătul renurii, situat aproximativ la mijlocul lamei, a fost realizat un ornament constând dintr-un punct încadrat de un cerc, în jurul căruia sunt dispuse, aproximativ radial, 16 incizii liniare, fiind evidentă intenţia de a reda un ornament solar. Având în vedere simetria cercului şi a punctului, este foarte probabil ca ele să fi fost realizate simultan, cu un instrument special, prin batere şi răsucire în lama fierbinte (dar pe cale de a se întări) a pumnalului. În contrast cu forma elegantă a lamei, decorul, deşi pare evidentă grija pentru detaliu, a fost realizat relativ grosolan (Fig.2/i).
Ornamentaţia lamelor a fost grupată de către cercetătorul polonez Zenon Wožniak în patru grupe, în funcţie de tipul decorului redat. Subiectul acestei semnalări se încadrează în grupa B, ce conţine variaţiuni ale cercului7, simbol geometric asociat invariabil cu soarele, unul dintre cele mai utilizate în cazul pumnalelor curbe.
| Fig.2. Ornamente solare pe pumnalele de tip sica. |
Simbolul explicit solar, respectiv cercul cu raze, se regăseşte însă mai rar în aria de răspândire a acestui tip de pumnale, ornamentaţii similare fiind identificate pe relativ puţine astfel de pumnale, respectiv cele descoperite la Ajmana (Mala Vrbica, Serbia; Fig.2/a‒b)8 sau la Varna (Bulgaria; Fig.2/c‒d)9, ambele din tipul I. La nordul Dunării simbolul solar apare pe lama unui pumnal descoperit la Orodel (Dolj; Fig.2/f)10 şi pe unul dintre pumnalele descoperite recent la Bulbuc (jud.Alba; Fig.2/h)11, relativ apropiate morfologic de piesa prezentată. Tipologia decorurilor nu poate fi folosită ca indicator cronologic, indiferent de simplitatea sau complexitatea lor, acestea fiind rezultatul abilităţilor meşterului12 fierar sau, mai probabil, al gusturilor comanditaru-lui.
3. Concluzii
La încheierea acestui demers, se cuvin a fi făcute câteva observaţii cu caracter general cu privire la situaţia şi la piesa analizată. Oferit spre tranzacţie pe un WEB site internaţional de cumpărături on-line, pumnalul prezentat de noi s-ar fi putut pierde pentru totdeauna în obscure colecţii dacă n-ar fi fost răscumpărat la timp util de către o persoană de bună credinţă. Judecând cel puţin din acest punct de vedere, cadrul legislativ nu întotdeauna foarte limpede, dar şi unele chestiuni de ordin metodologic şi moral specifice situaţiilor de genul acesta ar necesita, din punctul nostru de vedere, viitoare clarificări care să ţină cont în primul rând de necesitatea de a recupera cât mai multe din aceste piese şi informaţiile istorice aferente care, altfel, riscă realmente să se piardă complet. În acest context, credem cu atât mai mult că ar fi necesar un dialog mai strâns între arheologi şi diferitele categorii de pasionaţi bine intenţionaţi, într-un cadru cât mai bine reglementat. O implicare mai mare a organelor abilitate în identificarea şi recuperarea pieselor de patrimoniu, puse la licitaţie în număr mare pe WEB site-uri de profil, ar fi de asemenea binevenită.
Privind retrospectiv datele referitoare la acest pumnal, ne apare evident că avem de-a face cu o armă cu un aspect elegant, ca de altfel cea mai mare parte dintre pumnalele curbe din arealul traco-dac. Decorul lamelor acestor temute arme denotă o particularizare evidentă – neexistând combinaţii ornamentale identice – reflexie a unei ideologii comune, dar puternic personalizată şi a unor incontestabile valenţe spirituale13. Tuturor acestor aspecte li se adaugă o utilitate marţială de excepţie. Pumnalele curbe de tip sica au aparţinut aristocraţiei războinice emanate în nord-vestul Bulgariei, începând cu secolul III î.Hr., ale cărei mentalităţi au iradiat în întregul bazin al Dunării de Jos, ultimele expresii putând fi întâlnite până la finalul războaielor daco-romane, când regele dac Decebal alege să se sinucidă cu un astfel de pumnal14.
Note
2 Deţinătorul piesei a oferit-o spre studiu, însoţită de documentele de provenienţă, dorind însă să-şi păstreze anonimatul; el şi-a exprimat totodată intenţia de a o dona pe viitor unei unităţi muzeale. Cazul nu ar fi singular, în perioada 2009‒'10 un alt colecţionar a achiziţionat, de la Londra, două pumnale curbe de acest tip, pe care le-a donat Muzeului Naţional de istorie a României (Sîrbu, 2011, p.251-257).
3 O anume doză de scepticism este dată de practica falsificării artefactelor, în scopul comercializării lor prin astfel de metode. Deşi din observaţiile noastre nu reiese că avem de-a face cu un fals, este evident că doar o analiză metalografică, pe care ne propunem să o facem în viitorul apropiat, va lămuri autenticitatea piesei într-un mod indubitabil.
4 Borangic, 2009, p.31-32.
5 Budinský-Krička, Lamiová-Schmiedlová, 1990, p.245-354; Kotigorško, 2000-2004, p.63-69.
6 Borangic, 2009, p.31.
7 Wožniak, 1974, p.101, fig.10/7-15.
8 Stalio, 1986, p.48, fig.42.
9 Georgieva, 1992, p.77, fig.5. Autoarea consideră piesa ca fiind un cuţit, dar dimensiunea lamei o califică drept pumnal.
10 Nicolăescu-Plopşor, 1945-1947, p.27, Pl.III/5.
11 Borangic, 2014.
12 Torbov, 2005, p.700.
13 Florea, 2004, p.86-88; Borangic, 2010, p.97-98.
14 Scena CXLV de pe Columna lui Traian (Cichorius, 1900).
Bibliografie
Borangic, 2009 - Borangic, Cătălin, Sica. Tipologie şi funcţionalitate, În: NEMVS, IV, 7-8, 2009, p.22-74.
Borangic, 2010 - Borangic, Cătălin, Posibile semnificaţii magico-religioase în cazul armelor curbe dacice, În: Terra Sebus, 2, 2010, p.93-104.
Borangic, 2014 - Borangic, Cătălin, Weapons and Harness Items from the time of the Dacian Kingdom, În: Istros, nr.XX, p.257-308, 2014.
Budinský-Krička, Lamiová-Schmiedlová, 1990 - Budinsky-Krička, Vojtec; Schmiedlová, Maria Lamiová , A Late 1-st Century B.C. - 2nd Century A.D. Cemetery at Zemplin, În: Slovenská Archeológia, 38, 2, 1990, p.245-354
Cichorius, 1900 - Cichorius, Conrad, Die Reliefs der Traianssäule. Zweiter Tafelband:„Die Reliefs des Zweiten Dakischen Krieges”, Tafeln 58-113, Verlag von Georg Reymer, Berlin, 1900, 112 p.
Florea, 2004 - Florea, Gelu, Imagini protoistorice, În: Revista de studii istorico-religioase, Universitatea “Babes-Bolyai", Cluj, nr.1, 2004, on-line www.lett.ubbcluj.ro/~orma (accesat 20.03.2009).
Kotigorško, 2000-2004 - Kotigorško, Vyacheslav, Necropola aşezării fortificate de la Malaia Kopania, În: Studii şi comunicări, Satu Mare, XII-XXI, 1, 2000-2004, p.63-69.
Georgieva, 1992 - Georgieva, Mariana, Grabfunde in der Umgebung von Varna, În: Bulletin de Musée National de Varna, 28 (43), 1992, p.73-80.
Nicolăescu-Plopşor, 1945-1947 - Nicolăescu-Plopşor, Constantin S., Antiquités celtiques en Olténie, În: Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie, XI-XII, 1945-1947, p.17-33.
Sîrbu, 2011 - Sîrbu, Valeriu, Două pumnale de tip sica din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României, În: Pontica, XLIV, p.251-257.
Stalio, 1986 - Stalio, Blaženka, La site prehistorique Ajmana á Mala Vrbica, În: Đjerdapske Svecke [Cahiers des Portes de Fer], III, 1986, p.51-54.
Torbov, 2005 - Torbov, Nartis, Decoration of Thracian weapons and accoutrements,found in northwestern Bulgaria (III–I c.BC), În: Studia Archaeologica Universitatis Serdicensis, Suppl.IV, Stephanos Archaeologicos in honorem Professoris Ludmili Getov (eds.Stoyanov, Totko; Angelova, Stefka; Lozanov, Ivaylo), Presses universitaires St.Kliment Ohridski, Sofia, 2005, 740 p.; p.693-700.
Wožniak, 1974 - Wožniak, Zenon, Wschodnie pogranicze kultury Latenskiej, Zaklad Narodowy im. Ossolinskich, Wrocław-Kraków-Gdańsk, 1974, 227 p.
Abstract
The contribution of private collections to the enrichment of the archaeological heritage. A new sica dagger.
The period of the 1990s and the early 2000s where marked by a nationwide treasure hunt, with disastrous consequences for the archaeological heritage of Romania. Attracted by the legendary Dacian gold, numerous treasure hunters armed with metal detectors had went into the major archaeological sites, especially the area of the Dacian fortresses from the Şureanu Massif. Countless coins, weapons, jewelry and other artifacts were taken out of their context and put on sale on the international market. The Romanian state managed to recover, for now, only a handful of these objects. The sica dagger that we present was found in an unknown context somewhere in the south-east of Europe, and it was put for sale on Ebay WEB page. An honest Romanian citizen, with a passionfor the Dacian civilization, had decided to intervene by ransoming the object. Knowing its great historical value, the citizen offered the artifact for publication. Presenting an elegant shape and a slight curvature, the dagger presents also an incised channel, having on both its sides a number of small, oblique engravings. At the end of the channel, a solar symbol was depicted. Similar kind of ornaments can be found also on other sica daggers, both north and south of the Danube. The dagger can be dated roughly to the period of the centuries IInd – Ist BC.
Keywords: Late Iron Age, Dacian Civilisation, Dacian Warriors, Private collections, sica Dagger.
BIBLIOGRAFIE:
Apărut în: ArheoVest II1 - in honorem Gheorghe LAZAROVICI - Interdisciplinaritate
în Arheologie, Timişoara, 6 decembrie 2014, JATEPress Kiadó, Szeged, 2014, p.409-414 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
