ENDA - Cu privire la două piese de echipament militar din Epoca Fierului, aflate în colecţiile Muzeului Şcolar din Târgu Frumos

CU PRIVIRE LA DOUĂ PIESE DE ECHIPAMENT MILITAR DIN EPOCA FIERULUI, AFLATE ÎN COLECŢIILE MUZEULUI ŞCOLAR DIN TÂRGU FRUMOS

Alexandru Berzovan, Cătălin Borangic, Sergiu-Constantin Enea

1. Introducere

În timpul unei vizite de documentare efectuate în decembrie 2016 la Muzeul de Istorie şi Arheologie „Constantin Mihai” din cadrul Liceului Teoretic „Ion Neculce” din Târgu Frumos (jud.Iaşi), ne-a atras atenţia un artefact aparte ce părea a fi un vârf de teacă, realizat din fier. Din nefericire, în ciuda insistenţelor noastre, din registrele de inventar nu am putut afla niciun fel de informaţii cu privire la condiţiile şi locul descoperirii. La scurtă vreme după aceea, printr-o întâmplare favorabilă, în luna martie a anului următor, ajungea în atenţia noastră o a doua piesă de acest tip, asemănătoare din punctul de vedere al morfologiei şi al ornamenticii cu prima, doar că de această dată realizată din bronz. Artefactul fusese descoperit de către un locuitor din localitatea Dobrovăţ (jud.Iaşi), în apropierea unui izvor din Pădurea Buda în toamna anului 2016. Descoperitorul ne-a facilitat accesul la piesă spre valorificare ştiinţifică, oferind-o totodată ca donaţie muzeului din localitate.

Prin prezentul studiu ne-am propus o scurtă discuţie asupra celor două piese şi introducerea lor în circuitul ştiinţific, precum şi o încadrare schematică a lor din punct de vedere cronologic şi cultural.

2. Descrierea pieselor

Prima piesă (Fig.1) a fost realizată din fier, prin forjare şi îndoirea unei table subţiri de fier. De formă conică, prezintă în partea superioară un „bulb” cilindric, cu orificiu. Starea de conservare este relativ bună, cu excepţia părţii inferioare, destul de afectată de coroziune. Lungimea totală păstrată este de 9cm. Lăţimea oscilează între 2,5cm la capătul de intrare şi 1cm la vârf, grosimea tablei fiind de cca.3–4mm. Suprafaţa exterioară a fost bogat ornamentată printr-o serie de incizii liniare dispuse variat, realizate într-o manieră foarte îngrijită. Aceste incizii nu se adâncesc mai mult de 1mm. Având în vedere că pe partea interioară a piesei nu am putut observa urme în pozitiv, putem concluziona că inciziile au fost realizate cel mai probabil prin gravare cu ajutorul unui instrument ascuţit.

Cea de-a doua piesă (Fig.2), provenită de pe raza comunei Dobrovăţ (jud.Iaşi), a fost realizată din bronz. S-a obţinut iniţial o tablă de bronz, care ulterior a fost îndoită şi adusă la forma dorită. Prezintă o formă conică, pe o latură observându-se două orificii. Starea de conservare este mult mai modestă, vârful fiind distrus aproape complet. Lungimea totală păstrată este de cca 6cm, în vreme ce lăţimea oscilează între 2,5cm şi 1cm. Suprafaţa a fost ornamentată cu incizii liniare dispuse variat, realizate destul de îngrijit, prin gravare.

Conform informaţiilor oferite de descoperitor, în momentul prelevării, în interiorul piesei s-ar fi aflat câteva mici resturi de fier, probabil de la un cuţit sau un pumnal, care, din nefericire, nu au fost recuperate.

3. Discuţii

Din păcate, absenţa oricărui context arheologic complică poziţionarea pieselor într-o secvenţă culturală sau istorică precisă. Astfel de componente de metal ale tecilor au o istorie destul de lungă în spaţiul carpato-dunărean, începând cu unele descoperiri din aria culturii Ferigele-Bârseşti¹ şi până la teci de pumnale din perioada clasică a Daciei preromane². Dacă ne raportăm la posibile influenţe, sistemul buterolă de metal, la care se adaugă restul tecii din materiale organice, este foarte rar în cultura scitică nord-pontică³, dar se regăseşte în descoperirile de factură scitică din Transilvania. Prezenţa lor încă din perioada culturii Ferigele-Bârseşti poate sugera o inovaţie locală, posibil sub influenţă iliră⁴ sau tracică, aspect ce ar explica şi difuzia acestui model de teacă în spaţiul nord-balcanic⁵.

În acest cadru generos, identificarea precisă a intervalului cronologic din care provin este extrem de dificilă, cu atât mai mult cu cât acest tip de componentă a tecilor, dacă admitem că ele sunt aşa ceva, nu a mai apărut în descoperirile din spaţiul estcarpatic.

În ceea priveşte piesa de bronz, lucrurile sunt ceva mai clare: prezenţa orificiilor denotă limpede că aceasta era doar parte a unei teci mai mari, restul ansamblului fiind realizat din materiale organice (lemn şi/sau piele). Acest tip de teacă, care are doar tocul de la vârf realizat din metal, este documentat în nordul Dunării⁶ începând cu perioada scitică⁷. Trebuie spus însă că astfel de componente de bronz nu sunt identificate între tecile de pumnale nord-dunărene; o singură teacă este fabricată din bronz, respectiv cea descoperită împreună cu un pumnal de tip sica la Cetate, jud.Dolj⁸, o piesă cu o morfologie foarte diferită de cea prezentată aici.

O caracteristică interesantă a piesei prezentate este decorul amplu şi el cu puţine analogii în zonele limitrofe. Dacă morfologic astfel de buterole de teacă se cunosc, cel puţin pentru epoca dacică, la Piatra Craivii (jud.Alba) şi Mala Kopanya (Ucraina)⁹, la care se adaugă o piesă de la Porolissum¹⁰ (Fig.3/4), ornamentarea de acest fel este mai rar atestată la nordul Dunării, fiind mai bine atestată în sudul acesteia¹¹. Decoraţiile de pe obiectul provenit din zona Pietrei Craivii (Fig.3/5) sunt mai sumare, rezumându-se la o serie de linii paralele la partea superioară a piesei. Analogiile cunoscute nu prezintă decoruri. În schimb, judecând după descoperirile cunoscute, decorarea părţilor metalice ale tecilor în această manieră amplă¹², aşa cum apare pe piesele aflate la Târgu Frumos, pare mai degrabă specifică mediului sud-dunărean¹³13.

Forma tecii este una generală, am putea spune, posibil aplicabilă şi unor pumnale sau cuţite cu lama uşor curbată şi unora cu lama dreaptă. Deocamdată însă, astfel de componente apar în descoperiri doar în asociere cu pumnalele încovoiate. Fără a asocia indubitabil teaca cu un astfel de pumnal –lipsa altor elemente de context cantonează asocierea în zona incertitudinilor– credem că este o presupunere rezonabilă apartenenţa fragmentului de teacă la un astfel de pumnal. Cu atât mai mult cu cât zona est-carpatică, altădată aridă în ce priveşte descoperiri de arme de tip Padea Panaghiurski Kolonii, a început să fie mobilată, din punct de vedere arheologic, cu astfel de elemente specifice aristocraţiei războinice geto-dacice¹³. În acest sens menţionăm şi recenta descoperire a unei cetăţi geto-dacice la Todirel, în comuna Bârnova, încadrabilă în secolele I î.Hr. – I d.Hr., la mai puţin de 15km distanţă de Pădurea Buda din Dobrovăţ¹⁴.

În cazul piesei de fier, nesiguranţele sunt şi mai mari, partea unde ar fi trebuit să se afle orificiile de fixare a părţilor organice ale tecii este distrusă de trecerea timpului, ceea ce a mărit substanţial gradul de incertitudine privind funcţionalitatea exactă a piesei. În aceste condiţii este dificil de clarificat dacă avem de-a face cu teacă de pumnal sau manşon de protecţie pentru lance, cu implicaţiile cronologice aferente. Totuşi, dimensiunile piesei şi decorurile vizibile pe piesă înclină spre ipoteza că şi aici avem de a face cu o buterolă de teacă. Şi în acest caz analogiile, deşi puţine, vin tot din zona pumnalelor¹⁵.

Judecând după analogiile existente (vezi şi Fig.4), fără a exclude şi alte datări, apreciem că avem de-a face, mai probabil, cu buterole de teci ale unor pumnale sau cuţite din sec. II – I î.Hr. Indiferent de funcţionalitatea lor, ornamentarea lor, realizată cu mare grijă pentru detalii, arată că atât ele, cât şi armele pe care le protejau reprezentau bunuri de prestigiu, parte din imaginea despre sine a unui personaj atent la astfel de detalii. Nu excludem, ţinând cont de similarităţile mari dintre ele, ca piesele să fi fost produse de către acelaşi meşter.

PLANŞE

Fig.1. Teacă de fier (desen A.Berzovan, foto S.-C.Enea).

Fig.2. Teacă de bronz (desen A.Berzovan, foto S.-C.Enea).

Fig.3. 1–3. Mala Kopanya, Ucraina (apud Kotigoroşco, 2015); 4. Porolissum, jud.Sălaj (apud Gudea, 1989, fără scară); 5. Piatra Craivii, jud.Alba (apud Sîrbu, Borangic, 2016); 6–7. Colecţii străine (apud Sîrbu, Borangic, 2016), fără scară; 8. Tarnava, Bulgaria (apud Theodosiev, Torbov, 1995), fără scară; 9. Rudeni, jud.Argeş (apud Vulpe, 1990); 10. Altimir, Bulgaria (apud Torbov, 1997).

Fig.4. 1. Târgu Frumos (?); 2. Dobrovăţ; 3–5. Mala Kopanya; 6. Porolissum; 7. Piatra Craivii; 8. Altimir; 9. Tarnava; 10. Brestovitsa.

BIBLIOGRAFIE:

APĂRUT ÎN: ArheoVest, Nr.VI: In Memoriam Marian GUMĂ, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 24 noiembrie 2018, pag.313-322

NOTE
¹ Un exemplu ar fi piesa de la Rudeni (jud.Argeş), dar care este considerată piesă de protecţie a vârfului de lance (Vulpe, 1990, p.100, Taf.33/232).
² Sîrbu, Borangic, 2016, fig.10/3-4; fig.31/5. Este „interesant” că toate analogiile apropiate au probleme de contextualizare, fiind vorba fie de piese braconate, fie de unele provenind din vechi colecţii muzeale, neînregistrate atent sau corect.
³ Spre exemplu, pe teritoriul Rep.Moldova sunt documentate doar două astfel de componente (Topal, 2014, p.24-26), total diferite de cele din mediile scitice sau de factură scitică situate la vest de râul Prut.
⁴ Vulpe, 1967, p.65.
⁵ Borangic, Anghel, 2018, p.18-19, fig.2.
⁶ Borangic, Barbu, 2016, passim.
⁷ Balteş et alii, 2017, p.71, fig.3; Borangic, Anghel, 2018, p.18-19, fig.2.
⁸ Sîrbu, Borangic, 2016, p.72, fig.36.
⁹ Sîrbu, Borangic, 2016, p.241, fig.31/5 şi p.237, fig.27/9.
¹⁰ Din descoperirile de la Porolissum provine un manşon de fier (Gudea, 1989, p.584; planşa CLXXVI/9), dar fără a putea aprecia tipul de pumnal pe care îl proteja.
¹¹ De exemplu Pavolce, Altimir (Torbov, 1977, p.30, Tабл VII).
¹² Ornamentarea componentelor de metal relevă tipul de teacă folosit (Borangic, Barbu, 2016, p.843).
¹³ Torbov, 1997, p.31, Tабл VIII/2. Pieselor deja aflate în circuitul ştiiţific li se adaugă una similară, descoperită recent în mormântul tumular VIII, de la Brestovitsa, Regiunea Ruse (Bulgaria). Comunicare din partea domnului Varbin VARBANOV, căruia îi mulţumim pe acesastă cale pentru semnalare şi amabilitate.
¹⁴ Topal, Bubulici, 2016; Sîrbu, Borangic, 2016, Fig.5/B.
¹⁵ Vezi Berzovan, 2018.
¹⁶ Analogii relative, căci le lipsesc decorurile, pot fi considerate un fragment descoperit la Ardeu şi unul provenit din zona aşezării de la Feţele Albe (Sîrbu, Borangic, 2016, fig.4-5). Lor li se adaugă o mai bună analogie provenită de la Mala Kopanya (Sîrbu, Borangic, 2016, fig.18 şi 27) şi două buterole însoţite de pumnale de tip sica, braconate din locuri necunoscute din arealul Padea - Panaghiurski Kolonii (Sîrbu, Borangic, 2016, fig.10/3-4).

BIBLIOGRAFIE
• Balteş et alii, 2017
Gabriel BALTEŞ, Cătălin BORANGIC, Dan ANGHEL, Un mormânt de războinic din prima Epocă a Fierului descoperit la Şibot, jud.Alba, În: Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 9, 2017, p.67-89.
• Berzovan, 2018
Alexandru BERZOVAN, Consideraţii preliminare privind cetatea getodacică de la Todirel - Dealul Bobeica, comuna Bârnova, jud.Iaşi (sec. I î.Hr.- I d.Hr.), În: ArheoVest, VI: In Memoriam Marian Gumă, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 24 noiembrie 2018.
• Borangic, Anghel, 2018
Cătălin BORANGIC, Dan ANGHEL, Un pumnal akinakes şi patru vârfuri de săgeţi descoperite accidental la marginea oraşului Alba Iulia, În: Acta Centri Lucusiensis, nr.6A, 2018, p.17-23.
• Borangic, Barbu, 2016
Cătălin BORANGIC, Marius BARBU, Arheologie experimentală. Propuneri de reconstituire a unor teci de pumnale curbe, În: ArheoVest, V: In Honorem Doina Benea, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 25 noiembrie 2017, Vol.1: Arheologie, Vol.2: Metode Interdisciplinare şi Istorie, Editor: Sorin FORŢIU (cu mulţumiri pentru ajutorul punctual acordat lui Andrei STAVILĂ, Cristian OPREAN, Adrian CÎNTAR şi Simona REGEP); Coordonator: Dorel MICLE; DVD-ROM: Adrian CÎNTAR; WEB: Sorin FORŢIU şi Claudiu TOMA, Asociaţia „ArheoVest” Timişoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2017, Vol.1: pp.1580 + DVD-ROM, Vol.2: pp.581-1282, ISBN 978-963-315-358-1 (Összes/General), 978-963-315-359-8 (I. kötet/volumul), 978-963-315-360-4 (II. kötet/volumul); Vol.2, p.827-849, on-line http://arheovest.com/simpozion/arheovest5/37.pdf
• Gudea, 1989
Nicolae GUDEA, Porolissum, un complex arheologic daco-roman la marginea de nord a Imperiului Roman, În: Acta Museii Porolisenssis, XIII, 1989, p.10-1178.
• Kotigoroşco, 2015
Viaceslav KOTIGOROŞCO, Centrul sacral al Tisei Superioare în epoca La Tène-ului târziu, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2015, 398 pg., ISBN 9789731843964.
• Sîrbu, Borangic, 2016
Valeriu SÎRBU, Cătălin BORANGIC, Pumnalul sica în nordul Dunării (~200 a.Chr. - 106 p.Chr.). Semiotica marţială a puterii, Ed.Istros, Brăila, 2016, 248 pg., ISBN 978-606-654-188-6.
• Theodosiev, Torbov, 1995
Nicola THEODOSIEV, Nartsis TORBOV, Thracian burial mounds from late Hellenistic times near Tarnava, Biala Slatina district, În: Izvestia na Muzeite v Severozapadna Bălgaria, 23, 1995, p.11-58.
• Topal, 2014
Denis TOPAL, Akinakai la hotarele vestice ale Sciţiei. Descoperiri de săbii şi pumnale scitice de pe teritoriul Republicii Moldova, În: Tyragetia, SN, vol.VIII [XXIII], nr.1, 2014, p.7-43.
• Topal, Bubulici, 2016
Denis TOPAL, Valeriu BUBULICI, Уникальная находка позднелатенского кинжала типа сика в Республике Молдова, În: Tyragetia, SN, X [XXV], 1, p.253-260.
• Torbov, 1997
Nartsis TORBOV, Curved Thracian knives from III C.BC – I C.BC found the territory of north-western Bulgaria (Торбов Н., Криви тракийски ножове от III пр. Хр. – I в. открити в сиверосападна България), În: Исвестия на музеите в сиверосапа-дна България, т. 25, 1997), p.15-45.
• Vulpe, 1967
Alexandru VULPE, Necropola hallstattiană de la Ferigile. Monografie arheologică, Biblioteca de Arheologie, XI, Ed.Academiei RSR, Bucureşti, 1967, 208 pg.
• Vulpe, 1990
Alexandru VULPE, Die Kurzschwerter, Dolche und Streitmesser der Hallstattzeit in Rumänien, Prähistorische Bronzefunde, Abteilung, VI, C.H.Beck, München, 1990, 146 pg., ISBN 5885015422.

ABSTRACT
The present article discusses two decorated sheats, one made of iron and the other of bronze, existing within the collections of the Târgu Frumos School Museum. While for the sheath made of iron we do not have any kind of information regarding its context of discovery, the bronze one was discovered accidentely in 2016 in the commune of Dobrovăţ, Iaşi County. Without dismissing the posibility of dating the artifacts in the later part of the Early Iron Age, taking into account their shape and ornamentation, as well as the existing analogies, the two sheats could rather belong to Late Iron Age sica type daggers used by the warrior populations of the Northern Balkans.

KEYWORDS: Iron Age, Stray Finds, Sheats, dagger, East-Carpathian Area.