Horea Pop
În anul 1958 intra în colecţiile Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău o aşa-zisă brăţară din bronz cu „nodozităţi”. Prezenţă insolită în peisajul dacic nordvestic preroman, descoperirea provenea dintr-o mai veche colecţie, Wesselenyi-Teleki, acumulată între anii 1880–1944. Locul de descoperire al artefactului nu se cunoaşte însă.
În ultimii ani, datorită activităţii tot mai intense a utilizatorilor de detectoare de metale, au mai fost descoperite două piese semănătoare în judeţul Sălaj (Fig.1,2), la Meseşenii de Sus în apropierea unei cetăţi dacice (Fig.3,4), iar o alta, întâmplător, la Şimleu Silvaniei în punctul Observator, într-o aşezare dacică fortificată (Fig.9). Ambele situri se datează larg în sec. I î.Hr.
Funcţionalitatea acestor „verigi cu noduri” nu este încă explicată satisfăcător1. Datarea lor este asigurată larg pe toată perioada dacică clasică, sec. I î.Hr. – I d.Hr.2.
Importanţa descoperirilor rezidă în prezenţa lor pe harta Daciei preromane, unde până acum lipseau astfel de piese din bronz de port sau harnaşament3.
1. Descrierea pieselor 1.1. Verigă din bronz cu noduri din Colecţia Wesselenyi-Teleki din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău (MJIAZ), nr.inv. C.C.271/1958 (inventar general 1508), descoperită foarte probabil în judeţul Sălaj, dacă nu cumva chiar Porolissum, pe Măgura Moigradului4. Veriga are un diametru exterior de 68mm şi unul interior de 58mm, diametru rotund puţin retezat în secţiune de 5mm. Prezintă trei şiruri a câte 25 noduri, stângaci rotunjite. Nodurile de pe exteriorul verigii nu sunt amplasate simetric faţă de nodurile corespunzătoare de pe lateralele piesei. Nodurile au dimensiuni în general de 3,5 mm. Prezintă patină nobilă (Fig.5). 1.2. Verigă din bronz cu noduri descoperită în localitatea Meseşenii de Sus, jud.Sălaj, la baza versantului nordic al munţilor Meseş (Fig.3, triunghi alb) la cca.1km nord-est de cetatea dacică (Fig.3, cercul alb) din hotarul acestei localităţi5 în luna mai 2017 prin teledetecţie. Veriga are un diametru exterior de 68mm şi unul interior de 56mm, diametru rotund în secţiune de 5mm. Prezintă trei şiruri a câte 21 noduri rotunjite. Din şirul nodurilor de pe exteriorul verigii lipseşte unul, din antichitate. Nodurile au dimensiuni în general de 3,5–4mm. Prezintă patină nobilă (Fig.7). Locaţia descoperirii „întâmplătoare” a fost şi este o cale de acces peste Munţii Meseş. Din aceiaşi zonă au mai provenit şi alte piese antice sau moderne predate Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sălaj de către descoperitor. Această cale de acces înspre şi dinspre Depresiunea Şimleului (Fig.2) era supravegheată, ca şi altele de altfel, de către cetatea dacică amintită. 1.3. Verigă din bronz cu noduri descoperită în localitatea Meseşenii de Sus, jud.Sălaj, la baza versantului nordic al munţilor Meseş (Fig.4, cercul alb) la cca.3km nord de cetatea dacică (Fig.3, cercul alb) din hotarul acestei localităţi6 în anul 2017 prin teledetecţie (nr.inv. C.C.241/2018). Veriga are un diametru exterior de 55mm şi unul interior de 44mm, diametru rotund în secţiune de 6mm. Prezintă trei şiruri a câte 7 noduri sferice. Nodurile au dimensiuni în general de 5mm diametru. Prezintă patină nobilă (Fig.7), dar la momentul publicării era în curs de restaurare. Locaţia descoperirii „întâmplătoare” de asemenea a fost şi este o cale de acces peste Munţii Meseş. Din aceiaşi zonă au mai provin şi alte piese antice sau moderne predate Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sălaj de către descoperitor şi alţi „pasionaţi” de detecţie. Această cale de acces înspre şi dinspre Depresiunea Şimleului (Fig.2) era supravegheată probabil, ca şi altele, de către cetatea dacică amintită, deşi se află amplasată la cca.3km sud de locul descoperirii. 1.4. Verigă din bronz cu noduri descoperită întâmplător în primăvara anului 2018 în localitatea Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj, în punctul Observator (Fig.9, cercul alb) la extremitatea nordică a aşezării dacice fortificate7. Veriga are un diametru exterior de 71mm şi unul interior de 58–59mm, diametru rotund în secţiune de 5,5mm. Prezintă trei şiruri a câte 24 noduri sferice dintre care 3 sunt „protome”. Aşa-zisele „protome”, înalte de 9mm au ca terminaţii 4 noduri dispuse lateral şi a cincea în vârf. Nodurile verigii au dimensiuni în general de 5mm diametru. Prezintă patină nobilă (Fig.8), dar la momentul publicării era în curs de restaurare. De asemenea piesa prezintă o sudură lungă la exterior de 18mm, iar la interior de 14mm. Pe o parte laterală a piesei nodurile sunt aplatizate fie de la utilizare, fie din turnarea în tipar. Locaţia descoperirii întâmplătoare este într-o aşezare dacică fortificată investigată sistematic începând cu anul 1994, dar din care mai provin descoperiri mai vechi8.
2. Încadrare culturală, tipologică şi cronologică
Acest tip de piese au beneficiat de o primă tipologie şi au fost interpretate, de către Ioan GLODARIU, ca fiind de origine celtică9. O parte a pieselor a fost reluată şi publicată de către Gabriela GHEORGHIU, într-o sinteză privind dacii de pe cursul mijlociu al Mureşului10, fără comentarii suplimentare faţă de cele publicate de predecesori. Chiar dacă acest tip de verigi sunt prezente încă din finalul primei vârste a fierului, Hallstatt11, ele apar, într-un număr semnificativ, în lumea celtică central-europeană încă din sec. IV–III î.Hr.12 şi mult mai rar în mediul bastarnic13.
În Latène-ul târziu verigile sunt prezente, în număr mare mai ales în mediul dacic din Transilvania14 şi în mediul celtic scordisc15, dar şi în cel din zona Cehiei şi Slovaciei16.
Originea acestui tip de piese pare mai degrabă sugerat de tiparele descoperite în mediul grecesc de la Olbia, de unde s-au răspândit în mediile învecinate dacic şi celtic17. Existenţa unor exemplare cu defecte de turnare la Costeşti18 şi Căpâlna19, dar şi probabil cel de la Şimleu Silvaniei - Observator (nr.4, Fig.8) poate fi o dovadă a faptului că verigile cu noduri erau realizate şi în zonele de dispersie dinspre litoralul pontic.
Deşi au fost realizate şi tipologii ale acestui tip de piese20, diversitatea acestora este uimitoare, cele patru tipuri generale propuse cunoscând numeroase subvariante. Această diversitate este, cu siguranţă, un argument în favoarea producerii verigilor şi în spaţiile în care s-au difuzat din mediul pontic grecesc. De asemenea, unele din brăţările Latène din sticlă21 seamănă izbitor cu exemplare de verigi din bronz cu noduri. Care au influenţat apariţia unui tip sau altul e greu de precizat, dar probabil variantele din bronz le preced pe cele din sticlă, mai dificil de realizat.
Datarea verigilor cu noduri, din mediul dacic, a fost stabilită larg pe parcursul sec. I î.Hr. şi a sec. I d.Hr., chiar dacă pe parcursul celui din urmă ele se răresc treptat22. Exemplarele din Sălaj pot fi încadrate cronologic pe parcursul sec. I î.Hr., deşi nu beneficiază de contexte clare de descoperire. Apropierea sau descoperirea în situri datate în acest interval cronologic23 este un argument în favoarea acestei încadrări.
Despre funcţionalitatea verigilor din bronz cu noduri s-au emis o serie de ipoteze mai mult sau mai puţin bazate pe situaţii concrete arheologice. Diversitatea tipologică sugerează o funcţionalitate multiplă, sesizată şi de I.Glodariu în anii '80, acesta precizând că ele puteau fi catarame, verigi montate pe centură pentru a atârna diferite „brelocuri” sau piese pentru atârnarea ofrandelor în temple24. Propunerea făcută de arheologul clujean, privind „priza” paftalei la o verigă cu noduri, nu este însă realistă. Paftalele nu sunt dotate cu „cârlige” de prindere în verigi cu noduri, ci cu extremităţi terminate în butoni, care, mai probabil, intrau în curelele din piele prevăzute cu perforaţii realizate special în acest sens. De asemenea, unele dintre aceste verigi puteau fi utilizate şi ca piese de harnaşament25. Altele, din mediul celtic târziu din Slovacia, au fost etichetate ca piese cu valenţe apotropaice, făcând sau nu parte din posibile centuri metalice26.
3. Concluzii
În acord cu faptul că piesele discutate nu au apărut ca rezultat al unor cercetări arheologice, nu dispunem de un context care să permită nuanţări. Piesele nu au analogii perfecte, dar varietatea acestui tip de piese şi încadrarea în vreun tip anume nu ne ajută la o încadrare cronologică mai strânsă sau la stabilirea unei anume funcţionalităţi. Ele atestă, însă, existenţa şi în această zonă a verigilor din bronz cu noduri, piese comune în mediul dacic, mai ales cel transilvănean. Cele două localităţi din judeţul Sălaj, Şimleu Silvaniei şi Meseşenii de Sus, ambele în Depresiunea Şimleului, se alătură astfel în lista şi pe harta27 acestui tip de descoperiri, completând peisajul artefactelor de acest gen din Dacia preromană.
Fig.1. Localizarea generală a descoperirilor pe harta României (captură Google earth). |
Fig.2. Depresiunea Şimleului (captură Google earth). Cercurile albe reprezintă fortificaţii dacice. |
Fig.3. Locul de descoperire al verigii nr.2 la Meseşenii de Sus (triunghiul alb) şi locaţia cetăţii dacice (cercul alb). |
Fig.4. Locul de descoperire al verigii nr.3 la Meseşenii de Sus (cercul alb). |
Fig.6. Veriga nr.2. Meseşenii de Sus. |
Fig.7. Veriga nr.3. Meseşenii de Sus. |
Fig.8. Veriga nr.4. Şimleu Silvaniei - Observator. |
Fig.9. Locul de descoperire al verigii nr.4 la Şimleu Silvaniei - Observator (cercul alb). |
BIBLIOGRAFIE:
APĂRUT ÎN: ArheoVest, Nr.VI: In Memoriam Marian GUMĂ, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 24 noiembrie 2018, pag.323-332
NOTE 1 Glodariu, 1984, p.63-80. 2 Rustoiu, 1996, p.107. 3 Rustoiu, 1996, p.289, fig.53. 4 Matei, Pop, 2001; Pop, 2006, p.25-29; Pop, Matei, 2006; Pop, 2009, p.89. 5 Pop, 2006, p.23-24; Pop, 2009, p.87. 6 Pop, 2006, p.23-24; Pop, 2009, p.87. 7 Pop, 2006, p.39-43; Pop, 2009, p.98-99. 8 Pop et alii, 2006, p.67-96. 9 Glodariu, 1984, p.63-80. 10 Gheorghiu, 2005, p.161-162, fig.210-211. 11 Rustoiu, 1996, p.106. 12 Čižmař, 1991, p.373-276; Rustoiu, 1996, p.106. 13 Babeş, 1993, Tafel 48/22/b. 14 Rustoiu, 1996, fig.53. 15 Rustoiu, 1996, p.106. 16 Pieta, 2010, p.47,201,211,328. 17 Rustoiu, 1996, p.106 şi fig.58/1-2. 18 Glodariu, 1984, p.65. 19 Glodariu, Moga, 1989, p.108, fig.94/14, 16; Glodariu, Moga, 2006, p.122, fig.94/14,16. 20 Glodariu, 1984, p.63-80; Rustoiu 1996, p.106. 21 Pieta, 2010, p.399, F.22/5. 22 Rustoiu, 1996, p.107. 23 Pop, 2006, p.68-70. 24 Glodariu, 1984, p.70. 25 Rustoiu, 1996, p.107. 26 Pieta, 2010, p.328, Tafel 136/1,4,11,14. 27 Rustoiu, 1996, lista 12 la p.197-198 şi harta de la p.289, fig.53.
BIBLIOGRAFIE • Babeş, 1993 Mircea BABEŞ, Die Poieneşti-Lukaševka-Kultur, Dr. Rudolf Habelt GMBH, Bonn, 1993, 304 pg., ISBN 3-7749-1853-8. • Čižmař, 1991 Miloš ČIŽMAŘ, The Celtic Population of Moravia in the Fourth Century B.C., În: Sabatino MOSCATI et alii, The Celts, Gruppo Editoriale Fabbri Bompiniani, Milano, 1991, 795 pg. • Gheorghiu, 2005 Gabriela GHEORGHIU, Dacii pe cursul mijlociu al Mureşului, Ed.Mega, Cluj-Napoca, 2005, 524 pg., ISBN 973-7867-11-4. • Glodariu, 1984 Ioan GLODARIU, „Brăţările” cu nodozităţi Latène târzii în Dacia, În: Acta Musei Napocensis, XXI, 1984, p.63-80. • Glodariu, Moga, 1989 Ioan GLODARIU, Vasile MOGA, Cetatea dacică de la Căpîlna, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, 238 pg. • Glodariu, Moga, 2006 Ioan GLODARIU, Vasile MOGA, Cetatea dacică de la Căpîlna, Ed.Altip, Alba Iulia, 2006, 255 pg., ISBN 973-7724-90-9. • Matei, Pop, 2001 Alexandru V. MATEI, Horea POP, Măgura Moigradului-Zonă sacră (sec. I î.Hr.) şi aşezare dacică fortificată (sec. I d.Hr.), În: Studii de Istorie Antică. Omagiu Profesorului Ioan Glodariu, Coordonator volum Eugen Iaroslavschi, Bibliotheca Musei Napocensis, 20, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Deva-Cluj Napoca, 2001, 484 pg., ISBN 973-0-02445-6; p.253-277. • Pieta, 2010 Karol PIETA, Die Keltische Besiedlung der Slowakei. Jüngere Latènenzeit, Archeologica Slovaca Monographiae. Studia, Instituti Archaeologici Nitrensis, Academiae Scientiarum Slovacae, Nitra, 2010, 416 pg., ISBN 978-80-89315-31-4. • Pop, 2006 Horea POP, Fortificaţiile dacice din vestul şi nord-vestul României, Ed.Mega, Cluj-Napoca, 2006, 152 pg., ISBN 973-7867-42-4. • Pop, Matei, 2006 Horea POP, Alexandru V. MATEI, Măgura Moigradului. Sacred area (1st century BC) and fortified settlement (1st century AD), În: Iron Age Sanctuaries and Cult Places in the Thracian World. Proceedings of the International Colloquium, Braşov, 19th-21th of October, 2006, Edited by Valeriu SÎRBU and Radu ŞTEFĂNESCU, Ed. C2 Design, Braşov, 2006, 270 pg., ISBN 973-8424-54-2; p.129-146. • Pop et alii, 2006 Horea POP, Ioan BEJINARIU, Sanda BĂCUEŢ-CRIŞAN, Dan BĂCUEŢ-CRIŞAN, Daniel SANA, Zsolt CSÓK, Şimleu Silvaniei. Monografie arheologică (I). Istoricul cercetărilor, Ed.Mega, Cluj-Napoca, 2006, 173 pg., ISBN 973-7867-56-4. • Pop, 2009 Horea POP, Aşezări dacice din vestul şi nord-vestul României (sec. II î.Chr. - I d.Chr.) cu special privire la Depresiunea Şimleului, Ed.Mega, Cluj-Napoca, 2009, 171 pg., ISBN 978-606-543-043-3. • Rustoiu, 1996 Aurel RUSTOIU, Metalurgia bronzului la daci (sec. II î.Chr.-sec. I d.Chr.). Tehnici, ateliere şi produse de bronz, Bibliotheca Thracologica, XV, Bucureşti, 1996, 354 pg., ISBN 973-97996-3-9.
ABSTRACT In 1958 the Zalău County Museum of History and Art acquired a so-called “knotted” bracelet made out of bronze. The unique find in the north-western part of the pre-Roman Dacian milieu came from an older private collection - Wesselenyi-Teleki - accumulated between 1880 and 1944. The find spot is unknown.
In later years, due to the more intense activity of the metal detectorists, two more such artefacts were discovered in Sălaj County, at Meseşenii de Sus near a Dacian hill-fort and at Observator-Şimleu Silvaniei Dacian hill-fort. Both sites date largely in the 1st c.BC.
The functionality of these “rings with knots” is not yet fully understood. Their dating stretches largely in the Dacian “Classical” period, in the 1st c.BC – 1st c.CE.
The importance of these harness or decoration artefacts resides in the fact that these discoveries were unknown before in Pre-Roman Dacia.
KEYWORDS: Dacian era, Sălaj county, Zalău County Museum of History and Art, Şimleu Silvaniei, Meseşenii de Jos, knotted rings. |