28-03-2013
Arhitectura civila (sala I)
Statui menhir
 MENHÍR (fr. menhir, cf. celt. men - piatră, hir - lung) - Monument megalitic preistoric, cu caracter funerar sau de cult, construit dintr-un bloc de piatră, în general nefasonat, aşezat vertical, izolat sau în grup.
Cele cinci piese megalitice aflate la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva au fost descoperite în zona dintre localităţile Baia de Criş şi Ţebea (jud. Hunedoara). Trei dintre statui au fost descoperite în anul 1881, iar ultima dintre piese şi menhirul au fost scoase la lumină în anul 2000.
Statuile au fost realizate dintr-o gresie de provenienţă locală, friabilă, foarte uşor de prelucrat. Piesele sunt blocuri de piatră care în urma prelucrării au primit forma corpului uman. Privite frontal, statuile au umeri largi, silueta îngustându-se în zona mijlocului, pentru ca baza să fie mai lată. Pe grosime, partea superioară este mai îngustă, în vreme ce partea inferioară, pentru a oferi mai multă stabilitate, este mai groasă. La una dintre piese partea inferioară se continuă printr-o bază neprelucrată destinată fixării piesei în pământ.
Toate laturile monumentelor sunt prelucrate, feţele fiind uşor bombate, cu suprafeţe neregulate, iar muchiile rotunjite. Toate elementele figurate pe statui sunt lucrate în relief nu prea pronunţat, iar muchiile acestor reprezentări sunt rotunjite.
Pe blocurile de piatră sunt redate în relief câteva elemente care le conferă caracterul antropomorf. Braţele statuilor pornesc din lateral, fiind coborâte pe lângă bust, iar antebraţele sunt flexate pe piept. Palmele deschise au degete bine delimitate, răsfirate. Membrele inferioare nu sunt conturate. Mijlocul este încins cu o bandă lată, ornamentată într-un caz cu un decor în zigzag. Sub centură este vizibilă o proeminenţă considerată ca reprezentare a sexului personajului, respectiv un bărbat. De centură este prinsă o altă bandă care urcă, bifurcându-se în dreptul palmelor. Ea încadrează gâtul, coborând pe spate unde se leagă cu un alt relief lung care se prelungeşte şi sub centură, sensibil îngustat, sub formă de triunghi. Benzile sunt considerate curele, iar relieful lat de pe spate un sac sau coş. Tot pe spate, în zona umerilor sunt redate, la una dintre statui, două reprezentări ovoidale. Prin poziţia pe care o ocupă, aceste elemente reprezintă omoplaţii personajului. Pe partea stângă, la brâu, pe toate piesele este figurat un topor-ciocan cu coada prinsă sub centură. Niciuna dintre statui nu are cap, dar unul dintre elementele anatomice figurate este gâtul, sugerat printr-o proeminenţă circulară. Suprafaţa superioară este lucrată îngrijit cu scopul de a susţine capul, acest element fiind probabil o piesă independentă.
Interpretare şi funcţionalitate
Statuile - menhir sunt considerate reprezentări ale unor zeităţi, dar au şi un caracter funerar. Descoperirea pieselor într-o cunoscută zonă minieră (Baia de Criş - Ţebea) şi atributele figurate pe ele (sac-coş, topor-ciocan) au condus spre interpretarea lor în legătură cu mineritul aurifer. Astfel, banda lată de pe spate a fost interpretată drept un sac sau coş cu ajutorul căruia se transporta minereul, iar mâinile aduse pe piept, pregătite să apuce curelele, semnifică efortul depus în această activitate. În mod evident, toporul-ciocan de la brâu este considerat drept o unealtă de miner. În acelaşi timp, monumentele sunt considerate stele cu caracter cultic şi funerar. În contextul lor primar, statuile antropomorfe au fost utilizate în sanctuare, iar în alte cazuri au fost fixate în poziţie verticală pe movile funerare (tumuli), marcând locul unor morminte.
Statuile - menhir din arealul Baia de Criş - Ţebea au aparţinut unui complex cultic sau funerar megalitic. Creatorii şi purtătorii acestor monumente în Transilvania sunt grupuri de populaţie stepică aparţinând culturii Jamnaia, originare din zona de la nordul Mării Negre. Din punct de vedere cronologic, datarea lor este limitată la sfârşitul epocii cuprului (eneolitic) şi începutul epocii bronzului, respectiv a doua jumătate a mileniului III î.Chr.
Blocuri cu marcaje în construcţiile dacice din zona Sarmizegetusei Regia
Cercetările arheologice din zona capitalei Regatului Dac au avut ca rezultat şi descoperirea unor blocuri cu litere sau cu grupuri de litere greceşti (se ştie că la ridicarea monumentelor din piatră de la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au participat meşteri greci, din coloniile greceşti de pe ţărmul Mării Negre).
La Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Sarmizegetusa Regia şi la turnul de la Poiana lui Mihu, de lângă Blidaru, în zidărie s-au aflat blocuri incizate cu litere greceşti. La acestea se adaugă un semn descoperit în cariera de la Măgura Călanului, pe peretele unui front de lucru. Asemenea marcaje sunt frecvente în lumea greacă şi, la fel ca acolo, în Dacia, au avut semnificaţii diferite. Blocurile cu litere incizate din Munţii Şureanu se împart în două categorii: cele descoperite in situ şi cele găsite în poziţie secundară. În prima grupă se înscriu blocurile cu sigla „C” din turnul-locuinţă de la Costeşti-Blidaru şi blocul cu aceeaşi siglă de la turnul din Poiana lui Mihu (un bloc cu astfel de literă a fost descoperit şi la turnul-locuinţă de la Căpâlna, jud. Alba), litera „Θ” de pe un bloc al cetăţii de la Blidaru - aceste marcaje au indicat destinaţia lotului de blocuri fasonate în carieră.
În legătură cu literele de pe blocurile descoperite în poziţie secundară, în zona sacră a Sarmizegetusei Regia (o parte dintre acestea sunt expuse), s-a presupus că marcajele au avut semnificaţii diferite, cum ar fi ghidaje pentru montare sau monograme.
Acestea sunt blocuri din calcar, finisate pe toate cele şase feţele, de mai mici dimensiuni decât cele din zidurile de fortificaţie sau de susţinere a teraselor. Iniţial au fost prinse între ele cu scoabe de fier fixate în plumb. Majoritatea celor aflate în patrimoniul muzeului din Deva aveau pe una dintre laturi, incizate, una sau 2-4 litere greceşti, combinaţii de litere cu alte sigle sau numai sigle. Aceste blocuri provin de la o construcţie care s-a aflat în zona sacră a Sarmizegetusei Regia, fiind demontată de către daci într-unul dintre momentele de reamenajare şi reconstrucţie a acestui spaţiu.
citeşte mai departe...
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://www.anuarulsargetia.ro , 2013 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
