ENDA - Pronunţarea în dosarul "Aurul Dacic", în 18 decembrie

PRONUNŢAREA ÎN DOSARUL "AURUL DACIC", ÎN 18 DECEMBRIE

PRECIZARE! Prezentul material NU este o producție ENDA, este o preluare de informație în baza legii 8/1996, Cap. III, Art. 9, Pct. e. Textul de mai jos nu este un material științific, ci un articol de presă, prezentarea lui nu are caracter de informare ci evenimențial și nu reflectă punctul de vedere al ENDA, ci al autorului materialului.

Purtătorul de cuvânt al Curţii de Apel Alba Iulia, Cosmin Muntean, a declarat, pentru AGERPRES, că inclusiv la termenul de marţi au fost depuse concluzii scrise de către inculpaţi şi celelalte părţi pentru a fi avute în vedere de instanţă la pronunţarea unei soluţii.

Pe rolul instanţei din Alba Iulia se judecă, din mai 2010, apelurile declarate atât de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cât şi de inculpaţi împotriva sentinţei pronunţate în acest dosar în decembrie 2009.

Procesul a debutat pe fond la Tribunalul Hunedoara în 2005.

Un număr de 13 persoane au fost judecate pentru că ar fi efectuat săpături ilegale în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, din Munţii Orăştiei, unde ar fi descoperit şi traficat ilegal, printre altele, şi 15 brăţări dacice de aur.

Cea mai mare pedeapsă, a fost de 12 ani de închisoare, alta de 11 ani de închisoare. Alţi şase inculpaţi au fost condamnaţi la câte 10 ani de închisoare, iar trei, printre care şi o femeie, la câte 7 ani de închisoare. Un inculpat a fost achitat de Tribunalul Hunedoara, iar pentru un altul s-a stopat procesul penal ca urmare a decesului.

Patru dintre inculpaţi au fost obligaţi, în solidar, la plata a peste 965.000 de euro sau contravaloarea în lei către Ministerul Culturii, iar alţi patru la peste 650.000 de euro sau echivalentul în lei către acelaşi minister, cu titlu de despăgubiri civile. Pentru patru inculpaţi, Tribunalul Hunedoara a menţinut măsura asiguratorie dispusă asupra bunurilor. Doi dintre inculpaţi sunt stabiliţi de câţiva ani în străinătate.

Inculpaţii au fost acuzaţi de săvârşirea mai multor fapte penale, între care se numără cele de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice, cu consecinţe de pierdere a acestora pentru patrimoniul cultural naţional, şi efectuarea de săpături neautorizate în situri arheologice.

Ministerul Culturii s-a constituit parte civilă în acest proces cu suma de 6,6 milioane de euro, care ar reprezenta prejudiciul creat statului român prin acţiunile desfăşurate de inculpaţi.

În timpul procesului pe fond, apărătorii au afirmat că actul prin care Parchetul a sesizat instanţa de faptele comise de către inculpaţi ar fi lovit de nulitate absolută. În opinia avocaţilor, probele depuse în instanţă de procurori au fost insuficiente pentru a se emite concluziile necesare în ceea ce priveşte infracţiunile de care sunt acuzaţi clienţii pe care îi reprezintă.

De asemenea, avocaţii au contestat modul în care a fost efectuată expertiza brăţărilor dacice de către experţii desemnaţi de Academia Română. Apărătorii au mai solicitat ca instanţa să nu ia în considerare mărturia depusă de expertul german Barbara Deppert Lippitz, care, la termenul din iunie 2008, a arătat în faţa judecătorilor, că brăţările dacice din aur sunt autentice.

Primele arestări în dosarul "Aurul dacic" au avut loc în mai 2005, iar pe 7 iulie în acelaşi an au fost trimise în judecată cele 13 persoane.

Până în prezent, statul român a reuşit să recupereze 13 din cele 15 brăţări şi se află acum în custodia Muzeului Naţional de Istorie a României.

Iniţial, s-a crezut că a existat un singur tezaur descoperit şi traficat pe piaţa neagră internaţională, constituit din 15 brăţări spiralice de aur, pe care braconierii le-au sustras din situl arheologic de la Sarmizegetusa Regia. Ulterior, pe măsură ce statul român a reuşit să identifice şi să recupereze 13 brăţări dacice, experţii au ajuns la concluzia că există cel puţin cinci astfel de tezaure, iar numărul total al spiralelor este de 24.

Brăţările dacice de aur au fost cel mai probabil folosite într-un context sacru, ca ofrandă adusă zeilor, lucru care ar explica de ce bijuteriile nu poartă urme de uzură, susţin unii specialişti, care sunt de părere că acestea erau produse pe baza unei comenzi foarte înalte, probabil regalitatea, cu scopul de a le dedica zeilor sau a le oferi altor regi din provinciile vecine. Nici funcţia economică, acea de a tezauriza aurul, nu este exclusă.

citeşte mai departe...

BIBLIOGRAFIE:

Sursa: http://www.agerpres.ro , 2013