02 august 2015
 Mediana colinară a judeţului Vâlcea ascunde, de la est la vest, multe legende bazate fie pe fapte reale, fie doar pe imaginaţia oamenilor. Acestea sunt legate de existenţa a două cetăţi dacice din care, azi, nu a mai rămas nimic, iar evenimentele la care se raportează atât istoricii vâlceni cât şi localnicii din această parte de judeţ s-ar fi petrecut cu mai bine de 2000 de ani.
În istoriografia judeţului Vâlcea, în perioada preromană, sunt semnalate patru cetăţi dacice sau fortificaţii, din care două pe aceeaşi mediană, apoi celebra Buridava, cetatea sării şi ultima, cetatea Grădiştei, situată pe drumul comercial al Olteniei de sub munte, spre Ardeal.
Dacă ultimele două au fost cercetate de arheologi şi oferă mai multe elemente care definesc istoria strămoşilor noştri, primele au rămas şi în ziua de azi un mister, locul lor fiind doar aproximat, însă, se pare că existenţa lor a definit numele a două păduri în două comune învecinate, Popeşti şi Pesceana.
„La Cărămizi - aşa se numesc ambele locaţii, este numele celor două pâlcuri de copaci atât în Cotoşmanu, cât şi în pădurea Higi din Pesceana. Distanţa între ele este destul de mică, nu cred să fie mai mult de patru kilometri. Oricum, denumirea este posibil să vină tocmai de la cărămizile cetăţilor dacice găsite în urmă cu ceva vreme în mijloc de pădure. Toată lumea vorbeşte de aceste zone şi, cel puţin în cătunul Valea Caselor din Popeşti, există în fundaţia anumitor locuinţe vechi un tip de cărămidă care nu se face în această zonă”, spune profesorul Claudiu Tulugea, directorul Muzeului Judeţean de Istorie.
Dacă cetatea dacică din Cotoşmanu nu a putut fi localizată cu exactitate, cea din pădurea Pescenei a fost mai uşor de găsit, după forma colinei montane, a stâncilor aduse aici în mijlocul codrului şi a perimetrul şanţului, dar mai ales, datorită izvorului care ia naştere în mijloc de pădure. Cetatea dacică din pădurea Pescenei se afla în apropierea unei rute comerciale care traversa zona viticolă din sudul judeţului spre Buridava (Ocnele Mari), un drum extrem de circulat în urmă cu peste 2000 de ani, spun istoricii.
“Categoric că nu erau pădurile de acum, aici. Cetatea dacică se afla chiar deasupra izvorului Pescenei, pe un vârf de deal de unde avea asigurată toată priveliştea şi putea oricând să ia măsuri fie de apărare, fie de atac. Acum, da, accesul spre zona respectivă este foarte greoi dar dacă se ţine poteca prin pădure, de-a lungul Pescenei, se ajunge la zona Cetăţii”, povesteşte, Nicolae Iulian, pensionar, în vârstă de 70 de ani şi ocazional ghid turistic în comuna Pesceana.
De fapt, la intrarea în localitate, după ce se traversează pădurea Şirineasa, până la primele locuinţe, în dreapta, se aşterne pe valea Pescenei un drum forestier care ajunge la râu şi de acolo merge paralel până la izvorul cu acelaşi nume.
„Sunt multe legende aici, când străbunii noştri au găsit izvorul Pescenei, un izvor care iese de sub o stâncă uriaşă şi apoi trece prin trunchiul unui copac, au spus că un bou a lovit cu copita pământul şi a ţâşnit apa de aici. Alte legende vorbesc despre un fel de Dochia de aici, pe nume Pesceana, care, la fel, fiind fugărită de romani, s-a transformat în apă curgătoare, ea curmându-şi viaţa în mijlocul pădurii decât să fie victima acestora. Din locul unde a murit ea, a apărut izvorul Pescenei”, spune Iulian.
Drumul forestier ajunge în zona fâneţelor localnicilor, după care o potecă, prin pădure, urmează firul Pescenei, din ce în ce mai mic, printr-o pădure de fag. Când plouă puternic, nu se poate ajunge aici, micul izvor iese din matcă şi distruge poteca.
După trei kilometri de mers prin pădure, se ajunge sub o costişă, de unde privitorul poate vedea un fenomen aparte. De sub o stâncă de munte, nu se ştie cum adusă în mijlocul unei păduri de fag şi stejar, iese un izvor care, însă, imediat, se ascunde la rădăcina unui copac iar de acolo, o apă limpede se lasă să curgă prin covorul de frunze uscate.
„Izvorul Pescenei, probabil că şi pe daci, i-a determinat să-şi ridice aici cetatea, la 100 de metri înălţime. Zona nu este un bogată în ape multe, vara e secetă aspră în zonă, dar aici, exact pe perimetrul unde a fost fortul dacilor, există o umiditate în sol. Mai la vest, există un iaz care adună alte infiltraţii de apă. De fapt, acest iaz, situat într-o poiană de mijloc de pădure este locul unde se adapă şi căpriorii sălbatici şi jderii şi mai ales mistreţii. Localnicii numesc această parte a pădurii Higi, ţara porcilor. De aici, din păcate pentru culturile de porumb, se formează grupurile de mistreţi care prăpădesc totul”, spune primarul Ion Vasile.
Aşadar, cetatea dacică localizată de istoricii Muzeului Judeţean se afla la 100 de metri deasupra izvorului Pescenei, pe o colină înaltă, în punctul numit la Cărămizi, în pădurea Higi. În afara unor şanţuri şi a stâncilor aduse de la munte, în prezent nu mai este nimic din cetatea de acum 2.500 de ani, care străjuia drumul dinspre sudul viticol spre nordul cu sarea de la Ocnele Mari.
Râul Pesceana a dat ulterior viaţa unei întregi văi - comunele Pesceana, Glăvile, Amărăşti, Creţeni, localităţi cu mii de locuitori, cu grădini de legume cu sute de vite, un întreg fir de aşezări care depinde de acest mic izvor ce izvorăşte de sub pietrele dacilor din pădurea Higi.
Primăria Pescena lucrează deja la un proiect cu fonduri europene „Legende cetăţii dacice la izvorul Pescenei”, un proiect menit a revigora turismul în zonă, într-o comună unde există o biserică de zid cu patru turle, unicat în judeţ, o biserică de lemn veche de 300 de ani şi o comunitate greco-catolică.
„Ne dorim amenajarea celor 3 kilometri până la izvor, cu o potecă aranjată, cu băncuţe din loc în loc, cu troiţe, cu foişoare, cu icoane pictate de localnici. Iar acolo, la izvorul dacilor, al Pescenei, să montăm un steag dacic de luptă, acel dragon care, când şuiera, alunga pe orice musafir nepoftit. Este istoria noastră care, cu cât ne depărtăm de ea în timp, cu atât noile generaţii par a o uita. Este o piedică împotriva uitării. Aici unde trăim noi, unde folosim tablete, internet, maşini etc., aici, în urmă cu 2.500 de ani, au fost strămoşii noştri. Dacă nu erau ei, noi nu eram aici cu tabletele în mână”, conchide primarul din Pesceana.
citeşte mai departe...
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://www.ziuaveche.ro
|
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
