6 decembrie 2015
 Nicolae Ceauşescu şi-a anunţat vizita la Sarmizegetusa Regia la începutul anilor ’80. În aşteptarea lui, vechea capitală a Daciei din Munţii Orăştiei urma să treacă printr-una dintre cele mai mari transformări: a fost „împodobită“ cu blocuri şi discuri din beton şi prefabricate. Lucrările au lăsat urme adânci.
Sarmizegetusa Regia este apreciată de numeroşi vizitatori ca unul dintre cele mai fascinante locuri de vizitat din România. A fost capitala Daciei din vremea regelui Decebal, iar istoricii susţin că, înaintea distrugerii ei de către romani, a fost un oraş cosmopolit şi cel mai important centru politic şi religios al dacilor. La începutul anilor 1980, situl istoric din Munţii Orăştiei avea să treacă însă prin una dintre cele mai controversate perioade din existenţa ei. Ruinele antice au intrat atunci într-un proces de „înfrumuseţare“, motivat de celebrarea a 2050 de ani de la „crearea primului stat dac centralizat şi independent, sub conducerea lui Burebista“, dar şi de vizita anunţată a lui Nicolae Ceauşescu la Sarmizegetusa Regia.
Marele proiect de restaurare a complexului arheologic a fost plănuit încă din anul 1977, în plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român, iar lucrările au început în anul 1980. Specialiştii de la Muzeul din Deva, arheologi şi restauratori, dar şi arhitecţi şi ingineri de la Institutul de Proiectări Hunedoara au luat parte la transformarea Sarmizegetusei Regia.
Proiectul s-a derulat în perioada 1980-1981 şi a fost stopat din lipsa fondurilor, dar şi din cauza renunţării la soluţiile găsite la acea vreme pentru valorificarea sitului. În cei aproape doi ani de lucrări, restauratorii au întregit cu ciment soarele de andezit, au plantat stâlpii din lemn în marele sanctuar solar, au înlocuit blocurile din calcar degradate cu replici, au adus discuri şi blocuri din beton în incinta sacră, pentru a-i schimba aspectul, au înălţat şi protejat zidurile de apărare.
Proiect controversat
Unele lucrări efectuate de restauratori au fost apreciate, însă altele au stârnit controverse. Printre acestea din urmă se numără aducerea câtorva zeci de discuri şi plăci de beton în incinta sacră a Sarmizegetusei Regia şi înlocuirea plintelor originale ale monumentelor cu unele noi. „Acest proiect a fost unul de tip comunist, heirupist, nerealist şi care a contravenit tuturor normelor de restaurare din siturile arheologice. Proiectul prevedea înlocuirea tuturor plintelor de andezit şi calcar cu prefabricate din beton, confecţionate la Bârcea, pentru a da un aspect plăcut privirii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, care îşi anunţase vizita la Sarmizegetusa Regia. Proiectul a fost oprit la timp, dar materialele care au fost aduse pentru înlocuire au fost abandonate în zona sacră“, a declarat Vladimir Brilinsky, administratorul sitului UNESCO Sarmizegetusa Regia.
În anul 2000, plintele originale au fost puse la loc, cu mari eforturi, de arheologi, iar în vara anului 2010, aproape 50 de discuri din beton „plantate“ la începutul anilor 1980 în Sarmizegetusa Regia au fost îndepărtate din sit, conform unei dispoziţii a Ministerului Culturii, venită în urma memoriilor depuse de Vladimir Brilinsky.
Soarele de andezit, la un pas de mutare
Proiectul de restaurare din anii ’80 i-a dat o altă înfăţişare unuia dintre cele mai vestite locuri din Sarmizegetusa Regia, soarele de andezit. Monumentul misterios, care la descoperirea lui de către arheologi se prezenta pe jumătate distrus, a fost cârpit cu ciment, ca soluţie provizorie până la mutarea sa. Potrivit proiectului de restaurare, una dintre propunerile specialiştilor era înlocuirea soarelui de andezit cu o replică, dar proiectul nu a mai fost finalizat.
„Se dorea ca replica să aibă forma completă pe care originalul nu o mai are, prin distrugerea părţii dinspre canal. În această situaţie ar fi urmat ca monumentul să fie mutat, pentru protecţie, şi expus la Muzeul din Deva. Această opinie a întâmpinat pe loc opoziţia hotărâtă ca acest vestigiu, ca şi alte elemente ce trebuie conservate prin scoatere din sit, să părăsească situl. Pe de altă parte, dorinţa de a prezenta forma completă a vestigiului a fost găsită, în acest caz, justificată. Astfel, a fost acceptată ideea mutării Soarelui într-un lapidariu şi substituirea sa, pe amplasament, cu o replică de andezit. Dar pe moment, neexistând nici lapidariu, nici posibilitatea confecţionării unei piese de andezit atât de mari, s-a ales o soluţie de compromis şi anume: completarea părţii distruse a vestigiului cu similipiatră, imitând andezitul, imitaţie ce o putem considera mediocră“, informa arhitectul Cristian Călinescu, autorul cercetării „Consolidarea, conservarea şi valorificarea Complexului arheologic Sarmizegetusa – Grădiştea Muncelului“, din 1982.
De asemenea, realizatorii lucrărilor de restaurare propuneau ca soarele de andezit, care a rămas în sit, să fie acoperit cu sticlă şi cu pereţi demontabili, dar soluţia nu a fost acceptată. Un acoperiş demontabil de protecţie urma să aibă şi marele sanctuar solar. „El urma să îndepărteze intemperiile de lângă cercul de piatră, prelungind viaţa elementelor. Lucrarea nu s-a făcut încă. De asemenea, perimetrul sanctuarului a fost prevăzut cu un dren subteran care să preia apele de ploi şi zăpezi“, informa arhitectul Cristian Călinescu, participant la lucrări.
Terasele Sarmizegetusei Regia au suferit modificări, vechile ziduri de apărare au fost înălţate în parte, blocurile lipsă din sanctuare au fost completate cu replici din calcar de la Podeni, iar drumul antic, care era din trepte, potrivit cercetătorilor, a fost refăcut, pe o distanţă de 40 de metri, însă fără a mai respecta structura originală. „Calcarul de Podeni a început să dea semne de degradare la scurtă vreme după ce a înlocuit piesele originale, prezentând crăpături şi exfolieri“, afirma cercetătoarea Aurora Peţan, în studiul „Drumul pavat de la Sarmizegetusa Regia“ (2015). În 1981 au continuat lucrările la construcţia zidului de beton armat, realizat pentru sprijinirea terasei şi a unui drum de acces.
Nicolae Ceauşescu nu a mai sosit la Sarmizegetusa Regia
Între timp, în aşteptarea liderului comunist, autorităţile din zonă au mai luat o serie de măsuri ieşite din comun. Localnicii povestesc că, pe dealul din vecinătatea cetăţii de la Costeşti (în prezent monument UNESCO), a fost defrişată pădurea, iar pe terenul lăsat gol au fost plantaţi brazi argintii, în forma numărului „2050“, care marca împlinirea a 2050 de ani de la apogeul domniei regelui Burebista.
Grupul de brazi argintii din mijlocul pădurii de fagi mai poate fi remarcat şi în prezent pe versant, deşi cifra formată s-a estompat. Tot cu această ocazie a fost reabilitată linia ferată îngustă dintre Orăştie şi satul Costeşti, iar la marginea satului de munte a fost construită o cetăţuie din BCA, care avea rolul de scenă. Nicolae Ceauşescu nu a mai sosit la Sarmizegetusa Regia. Oamenii locului susţin că preşedintele comunist ar fi renunţat la vizită de teamă: fie din cauza zăcămintelor de uraniu despre care se credea că ar exista în zonă, fie din cauza faptului că Sarmizegetusa nu oferea loc de aterizare a elicopterului.
citeşte mai departe...
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://www.adevarul.ro , 2015 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
