6 decembrie 2015
 Un disc din lut, care înfăţişează chipul unui personaj misterios, fără gură şi urechi, reprezintă una dintre cele mai controversate descoperiri din Sarmizegetusa Regia. Arheologii susţin că „icoana” ar fi fost folosită la ritualuri iniţiatice sau de magie neagră.
„Discul de lut cu figură umană”, descoperit într-o cisternă construită de daci în Sarmizegetusa Regia, care datează dinaintea războaielor daco-romane a stârnit numeroase controverse. Potrivit unor cercetători, piesa ar fi fost folosită în ritualuri de magie neagră.
Chipul de lut a fost scos la iveală din pământ în 1990, cu ocazia cercetării unei cisterne dacice din Sarmizegetusa Regia. Are o lungime de aproximativ 19 centimetri, o lăţime de 13 centimetri, şi o grosime între 2 şi 3 centimetri. Arheologii au fost impresionaţi de faptul că figura umană era lipsită de gură şi urechi şi a păstrat urmele unor împunsături.
„Piesa, de formă ovală, are o faţă netedă, iar cealaltă, cu puţine detalii de altfel, sugerează destul de bine o figură umană. Fruntea este uşor bombată şi îngustă, iar obrajii au conturul întreg. Nasul, masiv, a fost obţinut printr-o protuberanţă aşchiată din antichitate şi care, privită frontal, are o formă trapezoidală. În schimb, nici un mesaj nu sugerează existenţa unei posibile guri. Zona ce succede nasului este netedă. Există într-adevăr câteva aşchii lipsă chiar sub nas, în jumătatea stângă a feţei, dar în această zonă nu ar fi fost normal să fie amplasată gura, iar dacă s-ar presupune acest lucru ar trebui să lipsească un fragment din ea. Totodată nu există niciun semn care să sugereze intenţia de redare a urechilor”, afirma arheologul Gabriela Gheorghiu în studiul „Discul cu figură umană de la Sarmizegetusa Regia” (Revista Apulum, nr XXXV, 1998).
Misterul chipului deformat
Piesa a fost confecţionată în zonă, din lut ars, şi are valoare artistică. În cazul de faţă, potrivit specialistei, meşterul care a confecţionat artefactul a respectat „canoanele iconografice” cerute de practicile magice sau religioase în care a fost utilizată piesa.
Arheologul Gabriela Gheorghiu susţinea că analogia perfectă pentru această piesă nu s-a descoperit până acum în Dacia preromană. De asemenea, preciza autoarea studiului, discul cu figură umană se numără printre puţinele obiecte din zona aşezărilor antice din Munţii Orăştiei pe care a fost redată figura umană.
„Această situaţie existentă poate fi pusă pe seama unei posibile interdicţii religioase vis-a-vis de reprezentările antropomorfe, puţinele piese existente de acest fel putând fi folosite doar în practici culturale”, informa cercetătoarea, în studiul „Discul cu figură umană de la Sarmizegetusa Regia” (Revista Apulum, nr XXXV, 1998).
Practici magice la poalele Muntelui Sfânt
Contextul în care piesa dacică a fost descoperită nu prezenta indicii pentru semnificaţia şi posibilele ei utilizări, însă arheologul Gabriela Gheorghiu excludea ca discul cu figură umană să reprezinte o zeitate dacică adorată în Sarmizegetusa Regia, chipul fiind sumar, grosolan redat şi incomplet. Una dintre ipoteze este că figura era folosită în magie.
„Cu toate că piesa de care ne ocupăm a fost găsită pe presupusul Munte Sfânt al dacilor, Cogaionon, în imediata apropiere a zonei sacre de acolo, unde se află cele mai multe sanctuare, este posibil ca ea să fi fost folosită în practicile magiei negre. Este ştiut că în aceste ritualuri se folosesc obiecte – este adevărat, în special figurine antropomorfe – care au orificii, cavităţi sau împunsături în pârţi anatomice lipsă, tocmai pentru că se credea că efectul se va propaga şi asupra persoanelor avute în vedere. Cum piesei noastre îi lipseşte atât gura cât şi urechile nu putem exclude această posibilitate de utilizare”, informa arheologul, în studiul „Discul cu figură umană de la Sarmizegetusa Regia” (Revista Apulum, nr XXXV, 1998).
De ce lipseşte gura de pe chipul de lut
O altă ipoteză lansată este cea a utilizării piesei la practici de iniţiere, menţionate de autori antici. „Gura este simbolul puterii creatoare şi îndeosebi al însufleţirii, dar şi a unui grad ridicat de conştiinţă, precum şi a capacităţii de organizare prin intermediul raţiunii. Deşi gura este organul vorbirii, elocinţa superioară, inteligenţa, chiar şi inspiraţia poetică pot fi redate prin imaginea unui cap lipsit de gură. Lipsa gurii este pusă de cele mai multe ori în legătură cu elocinţa, poezia sau exprimarea gândirii. Propunem ca o altă posibilitate de interpretare pentru „discul” de la Sarmizegetusa Regia ideea că ar reprezenta pe cel iniţiat în general, nu un anume personaj, cel care percepe învăţăturile, le discerne, este purtătorul unui limbaj, altul decât cel obişnuit, dar căruia i se interzicea să divulge ceea ce ştia”, afirma arheologul Gabriela Gheorghiu în studiul „Discul cu figură umană de la Sarmizegetusa Regia” (Revista Apulum, nr XXXV, 1998).
citeşte mai departe...
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://www.adevarul.ro , 2015
|
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
