EXPONATUL LUNII FEBRUARIE: PUMNAL CURB DE TIP SICA
PRECIZARE! Prezentul material NU este o producție ENDA, este o preluare de informație în baza legii 8/1996, Cap. III, Art. 9, Pct. e. Textul de mai jos nu este un material științific, ci un articol de presă, prezentarea lui nu are caracter de informare ci evenimențial și nu reflectă punctul de vedere al ENDA, ci al autorului materialului.
|
 Una dintre cele mai prezente şi mai caracteristice arme din panoplia aristocraţiei militare traco-dacice a fost un pumnal încovoiat, numit sica. Această armă era ascuţită, uşor curbată, cu o secţiune triunghiular alungită, având şanţ de scurgere a sângelui de-a lungul lamei şi motive zoomorfe sau geometrice încrustate pe aceasta.
Dimensiunile pumnalelor variază între 25 şi 35 cm lungime, dar există şi câteva exemplare mai lungi. Morfologia lor este caracterizată de o încovoiere elegant şi de prezenţa unui singur tăiş, pe partea concavă a lamei. Această conformaţie, la care se adaugă vârful foarte ascuţit, îmbunătăţeşte trăsăturile de bază ale pumnalelor prin faptul că, deşi păstrează puterea mare de penetrare rezultată din vârful ascuţit şi lama prelungă, amplifică efectele acţiunii de secţionare/înjunghiere.
Fixarea în mâner se făcea fie prin limbă triunghiulară, rigidizată printr-un nit, fie prin aplicarea unor plăsele de lemn nituite direct pe continuarea lamei. Tecile acestor pumnale erau realizate din tablă de fier, uşor curbate după forma lamei, cu marginile îndoite în unghi pe lungime, până ce se sudează la capăt una de alta într-un buton discoidal specific. La partea superioară unele teci erau decorate cu incizii fine, o particularitate a tecii este faptul că partea metalică era utilizată doar pentru protecţia treimii superioare a lamei, restul fiind realizat din piele şi lemn.
O altă particularitate a acestui tip de pumnal este prezenţa unei importante încărcături spirituale, dedusă din reprezentările cu care sunt ornamentate lamele. Motivul recurent este cercul, singur, completat cu un punct central sau împreună cu alte cercuri similare ori triunghiuri poansonate. Cercul, interpretat ca simbol solar, este însoţit adesea de motive zoomorfe schematizate.
Contextul arheologic în care au fost descoperite, cu mici excepţii, este unul funerar, cu un inventar specific, compus din arme diverse, piese de harnaşament, ceramică şi podoabe. Aceste asocieri construiesc un rit şi ritual funerar elaborat, specific elitei războinice care l-a utilizat în timpul vieţii.
Folosirea acestui tip de pumnal până la cucerirea romană este confirmată de singura reprezentare a unui pumnal curb dacic pe Columnă, în scena CXLV, cea a sinuciderii lui Decebal.
Aria de răspândire a acestor pumnale, datate în nordul Dunării începând din secolul II a.Chr., este foarte largă. Ele apar în Oltenia, Transilvania, Muntenia şi Dobrogea. În Moldova, acest tip de armă este foarte rar, existând doar două piese, la Răcătău (jud. Bacău) şi Poiana (jud. Galaţi).
Numărul mare de piese permite o constatare certă şi anume că pumnalele de tip sica au jucat un rol major în mentalitatea şi identitatea războinicilor geţi şi daci, fapt atestat de descoperirile arheologice, de izvoarele scrise şi de reprezentările figurative.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Muzeul de Istorie "Teodor Cincu" Tecuci
Autor: Gligor Adrian Borza, colaborator ENDA
https://independent.academia.edu/GligorAdrianBorza
http://stiinta-pentru-toti.blogspot.ro/ |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
