Alexandru Berzovan
I. Introducere Între veacurile V şi III î.Hr., la cumpăna dintre prima şi a doua vârstă a fierului, în spaţiul est-carpatic a înflorit civilizaţia getică. În această perioadă sau edificat un număr însemnat de cetăţi ce impresionează şi astăzi prin dimensiunile lor, martore ale unor eforturi constructive de amploare. Astfel, la ora actuală se cunosc un număr mare de astfel de fortificaţii, localizate pe teritoriile actuale ale României, Republicii Moldova şi Ucrainei, grupate în zonele de podiş înalt cu relief fragmentat, în bazinele unor râuri şi în apropierea unor vaduri, dar şi la limita dintre silvostepă şi stepa propriu-zisă1. Dintre cetăţile edificate în acest interval, de un interes deosebit este cea de la Cotnari - „Dealul Cătălina”, aflată pe teritoriul judeţului Iaşi (coordonate WGS84: 47°21’50.6’’N, 26°54’30.9’’E). Din punct de vedere geografic, cetatea este situată la contactul dintre masivul Dealul Mare - Hârlău, parte a Podişului Sucevei, cu relief accidentat ce atinge pe alocuri altitudini de peste 500 de metri şi ţinuturile joase, cu aspect colinar, ale Câmpiei Jijiei. Dealul Cătălina, cu o înălţime maximă de cca. 395 de metri, domină cu mai bine de 200 de metri diferenţă de nivel zonele înconjurătoare, oferind o excelentă vizibilitate în toate direcţiile. Deşi în ceea ce priveşte amplasamentul acestui important obiectiv lucrurile sunt cât se poate de clare, în ce priveşte forma, întinderea şi planul general, persistă în continuare anumite neclarităţi. Prin prezentul studiu ne-am propus să aducem în discuţie câteva precizări legate de planul general al cetăţii, ţinând cont de cercetările mai vechi, dar şi de rezultatele unor investigaţii interdisciplinare recente.
II. Istoricul problemei Între anii 1967-1985, cetatea de la Cotnari a beneficiat de săpături arheologice, conduse de către regretatul Adrian C. Florescu. Din nefericire, decesul său prematur în anul 19862 a împiedicat publicarea adecvată a rezultatelor3. Între anii 1990-1994 s-au desfăşurat noi investigaţii, conduse de către Marilena Florescu4. Cercetările arheologice, completate de observaţiile efectuate cu ocazia redactării Repertoriului Arheologic al judeţului Iaşi au condus la concluzia că în zona Cotnarilor ar fi existat, în perioada getică, un important centru de putere format din următoarele cetăţi: cea de pe Dealul Cătălina, cea de la Buhalniţa - „Cetate”5, cea din vatra satului Horodiştea6, cele din zona localităţii Scobinţi - „Dealul lui Vodă” şi „Dealul Basaraba”7, la care s-ar adăuga şi cetatea de la Todireşti - „Dealul Şanţurilor”8. În anul 1990, Alexandru Simon Ştefan publică o analiză a unor fotografii aeriene de arhivă cu zona Cotnarilor, ajungând la concluzii interesante cu privire la topografia cetăţii de pe Dealul Cătălina. Astfel, s-ar părea că fortificaţia de pe platoul dealului menţionat - denumită incinta A - ar face corp comun cu cea semnalată în vatra satului Horodiştea, devenită incinta B9. Ar rezulta aşadar o singură cetate cu două incinte şi o suprafaţă totală de cca. 70 de hectare (Pl.I/1-2). Între anii 2015-2016, cetatea de la Cotnari a intrat din nou în atenţia specialiştilor, cu ocazia proiectului PROSPECT al Platforma Arheoinvest din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi10. Cu această ocazie au fost făcute o serie de fotografii aeriene (Pl.II), o scanare LIDAR parţială (Pl.III) şi o prospecţiune magnetometrică în cadrul incintei A (Pl.IV).
III. Discuţii În ce priveşte planul cetăţii, analiza unor seturi de scanări LIDAR, a imaginilor satelitare recente şi a ortofotoplanurilor par să confirme, în linii generale, supoziţiile lui A.S.Ştefan despre existenţa unei singure fortificaţii de mari dimensiuni. Cu toate acestea, se impun unele precauţii, după cum vom arăta. În planul reconstituit de noi (Pl.V), cetatea de la Cotnari prezintă două incinte. Cea dintâi, A, ocupă platoul superior al Dealului Cătălina. Cea de-a doua, B, este localizată pe pantele de SV, în continuarea celei dintâi. Elementele constitutive - valul şi şanţul - sunt vizibile pe culmea Dealului Fundoi şi a Dealului Ciobanului, ca de altfel şi în zona Dealului Bozia. Închiderea dinspre sud-est, deşi marcată pe planul publicat în 1990, nu se poate stabili cert pe baza scanărilor şi planurile analizate de noi. Se poate ca aici alunecările de teren care afectează zona11, dar şi numeroasele intervenţii moderne să fi distrus în totalitate urmele sistemului defensiv. În zona de sud, observăm doi tumuli, T1 cu diametrul de cca.42m şi T2 cu diametrul de cca.37m, semnalaţi în Repertoriul Arheologic al Judeţului Iaşi12. Prezenţa acestora nu trebuie să surprindă; şi în cetatea de la Moşna, în interiorul fortificaţiei, se află un tumul masiv13. Cu toate acestea, în lipsa unor săpături arheologice, raportul cronologic (şi funcţional) între aceste monumente şi elementele de fortificaţie din a doua epocă a fierului nu poate fi precizat. În ce priveşte prospecţiunile magnetometrice efectuate în incinta A (Pl.IV), rezultatele nu au fost foarte expresive, situaţie datorată numeroaselor intervenţii moderne care au generat perturbări. Există totuşi unele zone în care se pot observa complexe adâncite. Posibile gropi de par ar putea indica prezenţa unor locuinţe. Cu toate acestea, densitatea vestigiilor nu pare să fie foarte mare, existând areale întregi aparent complet lipsite de orice fel de urme arheologice. Densitatea redusă a complexelor arheologice din incinta A a cetăţii de pe Dealul Cătălina nu reprezintă un caz unic. În marile cetăţi de la Stânceşti14, dar şi în alte cetăţi getice - cum am constatat de pildă şi la Poiana Mănăstirii - „Între Şanţuri”15, densitatea urmelor arheologice este la fel de scăzută. Situaţia poate fi explicată în diferite moduri. În primul rând, zonele libere puteau fi folosite pentru agricultură, dar şi pentru adăpostirea animalelor domestice, protejarea surselor de hrană fiind cât se poate de necesară într-o perioadă caracterizată de frecvente conflicte militare. În al doilea rând, se poate ca aceste cetăţi să fi fost ridicate ca refugiu pentru comunităţile ce vieţuiau în aşezări limitrofe, nefortificate, funcţionând poate şi ca locuri de întrunire cu ocazia unor diverse evenimente şi ceremonii.
IV. Consideraţii finale şi perspective viitoare de cercetare Prin prisma dimensiunilor - cca. 70 de hectare, dar şi a complexităţii sistemului defensiv, cetatea de la Cotnari - „Dealul Cătălina” se prezintă ca unul dintre cele mai importante obiective arheologice din perioada timpurie a celei de-a doua vârste a fierului, din păcate insuficient valorificată, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi din punct de vedere cultural. Este necesară reluarea săpăturilor arheologice în zonele neafectate de intervenţii moderne, pentru a lămuri fără echivoc probleme precum stratigrafia generală, cronologia, relaţiile existente între cele două incinte, dar şi maniera de edificare şi structura internă a sistemului defensiv. Totodată, considerăm ca imperative luarea unor măsuri adecvate de protejare a acestui important sit arheologic, supus unor acţiuni distructive atât din partea factorilor naturali, cât şi a celor antropici.
V. Mulţumiri Adresăm mulţumiri dr. Andrei Asăndulesei (Arheoinvest Iaşi) şi conf.univ.dr. Vasile Cotiugă (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi) pentru că ne-au acordat permisiunea de a folosi rezultatele prospecţiunilor şi scanărilor efectuate de platforma Arheoinvest în cetatea de la Cotnari - „Dealul Cătălina”.
Pl.I. Cetatea getică de la Cotnari după A.S. Ştefan (1990). 1. Fotografie aeriană. 2. Propunere plan. |
Pl.II. Cetatea getică de la Cotnari. 1-2. Fotografii aeriene (Platforma Arheoinvest, Iaşi). |
Pl.III. Cetatea getică de la Cotnari. Model numeric al terenului realizat pe baza scanării LIDAR şi harta pantelor (Platforma Arheoinvest, Iaşi). |
Pl.IV. Cetatea getică de la Cotnari. Prospecţiunile magnetometrice din incinta A (Platforma Arheoinvest, Iaşi). |
Pl.V. Cetatea getică de la Cotnari. Plan general (A. Berzovan) realizat pe baza ortofotoplanurilor, imaginilor satelitare şi scanărilor LIDAR. |
BIBLIOGRAFIE:
APĂRUT ÎN: STUDIA NUMISMATICA ET ARCHAEOLOGICA In honorem magistri Virgilii Mihailescu-Bîrliba oblata, Bucureşti / Piatra-Neamţ, 2018
NOTE 1 NICULIŢĂ, ZANOCI, BĂŢ 2013: 299; NICULIŢĂ, ZANOCI, BĂŢ 2014: 259. 2 CHIRICA, APARASCHIVEI 2004: 233. 3 Până atunci, acestea fuseseră prezentate sumar în câteva studii (FLORESCU 1971: 109-111; FLORESCU 1980: 12-14). 4 FLORESCU, FLORESCU 2012: 65. 5 FLORESCU 1971: 104; RAJI 1984: 72. 6 RAJI I 1984: 100. 7 FLORESCU 1980: 14; TEODOR 1999: 175. 8 RAJI II 1985: 401-402. 9 ŞTEFAN 1990: 45-49. 10 Vezi http://arheoinvest.uaic.ro/research/prospect/ (accesat la data de 10.XII.2017). 11 Vezi discuţiile la NICULIŢĂ, MĂRGĂRINT, SANTANGELO 2016: 5. 12 RAJI I 1984: 100. Ei nu sunt însă localizaţi „în marginile extreme ale întăriturii”, aşa cum se afirmă, ci în zona de sud a acesteia. 13 FLORESCU, MELINTE 1968: 128-136. 14 FLORESCU 1971: 103; FLORESCU, FLORESCU 2012: 23. 15 BERZOVAN et al. 2017: 313.
BIBLIOGRAFIE • BERZOVAN, A., ENEA, S.-C., BOGHIAN, D., MISCHKA, C., TASIMOVA, I., PÎRNĂU, R.-G. 2017. Cetatea getică de la Poiana Mănăstirii - Între Şanţuri, comuna Ţibana, jud. Iaşi, în: Forţiu, S., Micle, D. (ed./coord.), Arheovest V/1. Interdisciplinaritate în arheologie. Timişoara, 25 noiembrie 2017/In Honorem Doina Benea, I, JATEPress Kiadó, Szeged, 305-323. • CHIRICA, C., APARASCHIVEI, D. 2004. Institutul de Arheologie Iaşi, BAI XIII, Academia Română, Filiala Iaşi, Iaşi. • FLORESCU, A. 1971. Unele consideraţiuni asupra cetăţilor traco-getice (Hallstattiene) din mileniul I î.e.n. de pe teritoriul Moldovei, în: CI 2, 103-118. • FLORESCU, A. 1980. Aspecte noi privind fortificaţiile traco-geto-dace din a doua jumătate a mileniului I î.e.n descoperite în Moldova, în: RMMMIA 1, 11-18. • FLORESCU, A., FLORESCU, M. 2012. Cetăţile traco-getice din secolele VI-III a.Chr. de la Stânceşti (jud. Botoşani), Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012. • FLORESCU, A., MELINTE, G. 1968. Cetatea traco-getică din a doua jumătate a mileniului I î.e.n de la Moşna, în: SCIV 19/1, 128-136. • NICULIŢĂ, M., MĂRGĂRINT, C.M., SANTANGELO, M. 2016. Archaeological evidence for Holocene landslide activity in the Eastern Carpathian lowland, în: Quaternary International. The Journal of the International Union for Quaternary Research 415, Oxford-New York, 175-189. • NICULIŢĂ, I., ZANOCI, A., BĂŢ, M. 2013. Fortified Settlements of the 6th-3rd centuries BC in the Southern part of the Middle Dniester, în: Niculică, B., Boghian, D. (ed.), Semper Fidelis. In Honorem Magistri Mircea Ignat, Ed. Istros, Brăila, 299-323. • NICULIŢĂ, I., ZANOCI, A., BĂŢ, M. 2014. Administrative, religious and cult centers in the East-Carpathian area during the 2nd half of the 1st millenium BC, în: Mousaios 19, 259-276. • RAJI I 1984 - CHIRICA, V., TANASACHI, M., Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, I, Iaşi. • RAJI II 1985 - CHIRICA, V., TANASACHI, M., Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, II, Iaşi. • TEODOR, S. 1999. Regiunile est-carpatice ale României în secolele V-II î.d.Hr. Consideraţii generale şi repertoriu arheologic, Ed. Vavila Edinf SRL, Bucureşti. • ŞTEFAN, A.S. 1990. Les Fortifications du premier Âge du Fer de Cotnari (département de Iassy, Moldavie, Roumanie), în: Photo Interprétation. Images Aériennes et Spatiales 90/6, Paris, 45-49.
LIST OF ILLUSTRATIONS Pl. I. The Getic Fort of Cotnari after A.S. Ştefan (1990). 1. Aerial Photo. 2. Recostruction of the plan. Pl. II. The Getic Fort of Cotnari. 1-2. Aerial Photos (Arheoinvest Platforme, Iaşi). Pl. III. The Getic Fort of Cotnari. The digial terrain model (DTM) made according to the LIDAR scan and the map of the declivities (Arheoinvest Platforme, Iaşi). Pl. IV. The Getic Fort of Cotnari. Geomagnetic surveys in the A enclosure. (Arheoinvest Platforme, Iaşi). Pl. V. The Getic Fort of Cotnari. General Plan (A. Berzovan) made according to the aerial photographies, sattelite imagery and LIDAR.
ABSTRACT At the turn of the Early Iron Age to the east of the Carpathian Mountains flourished the ancient culture of the Getae. The Getic tribes built massive hilltop forts, some of them covering extensive areas. One of the most interesting forts is the one from Cotnari - „Dealul Cătălina”. Despite the fact that this fort has benefited from archaeological diggings, certain problems remained in regard to its planimetry. In the present paper we attempt to clarify some of these issues, taking into account older as well as novel investigations, using aerial imagery, LIDAR and geomagnetic scanning. Thus, the fortress of Cotnari - „Dealul Cătălina” consists of two precincts, conventionally named A and B, covering a total surface of about 70 ha. Unfortunately, the numerous modern interventions affecting the site do not permit us an accurate reconstruction of the general plan.
KEYWORDS: Late Iron Age, Getae, Fortifications, Cotnari, Aerial Imagery, LIDAR. |