 Începuturi, actualitate, perspective, povestea şi metoda
Enciclopedia Dacica este, înainte de orice, pasiune. Sau mai exact, exteriorizarea pasiunii pentru istorie antică. Drumul de la ideea şi sentimentul primar până la proiectul ENDA are deja propria lui istorie, care are ca element central internetul.
Dar povestea a început firesc, cu cărţi de istorie, cu poveşti, cu lecţiile predate de învăţători şi profesori cu charismă. Un timp, acest mod de contact cu trecutul a fost suficient; în fond nici nu exista alt orizont. Apariţia şi dezvoltarea internetului a deschis uşile unei altfel de biblioteci, mult mai mare, mai diversă şi foarte colorată. În plus, tehnologia a permis două lucruri fundamentale: a pus în acelaşi loc virtual oameni de vârste diferite, cu pregătiri diferite, cu mentalităţi diferite, dar cu un numitor comun. Din acest cadru s-a desprins a doua dimensiune, la fel de importantă şi anume comunicarea. Schimbul de idei, de informaţii, de surse de informare a modificat tot ce ştiusem până atunci.
Accesul la internet a relevat şi un alt aspect. Exista nu doar mai multă informaţie, ci chiar prea multă. Şi cu toate că majoritatea celor pasionaţi – şi strânşi în grupuri de discuţii tematice – proveneau din rândul celor educaţi (elevi, studenţi, absolvenţi), din acest peisaj lipseau specialiştii, istoricii de meserie. În mod inevitabil, amatorismul, pasiunea chiar, şi-au atins repede limitele, cu atât mai mult cu cât datele eronate, teoriile fanteziste, patriotarde sau pur şi simplu tendenţioase erau majoritare în noul mediu informatic. „Sistemul oficial” este prin definiţie lent, conservator şi în consecinţă permanent cu un pas în urma progresului tehnic şi social.
Pe coordonatele acestea, grupurile de discuţii s-au fragmentat, s-au diluat, au dispărut în funcţie de nenumăraţi factori, arareori conectaţi cu subiectul de bază. Totuşi, din aceste convulsii s-au născut două întrebări: ce este adevărat şi corect din ce ştim şi cum facem ca ceea ce ştim să ajungă la cei care doresc să cunoască istoria?
Trebuie spus că la a doua întrebare soluţiile găsite au fost relativ repede. Mare parte dintre componenţii acestor grupuri erau fie studenţi, fie chiar lucrau în domenii legate de IT: programatori, webdesigneri şi alte specialităţi din domeniu. Site-urile cu tematică au apărut rapid şi în număr mare. Erau de calitate grafică excelentă, tehnic net superioare oricărui proiect similar demarat de autorităţi.
Cu această ocazie, prima problemă a reieşit şi mai mult în evidenţă, respectiv calitatea slabă a informaţiei conţinute. Cu mici excepţii, datele erau preluări necritice, informaţiile erau doar rulate, neverificate şi desigur neamendate. Prevala senzaţionalismul. Istoricii aveau oricum alte treburi, înscriindu-se natural în conservatorismul despre care am vorbit mai sus. În plus, priveau noul val de amatori nu de puţine ori cu superioritate şi chiar cu un fel de invidie, generată desigur de vizibilitatea mult mai bună pe care platformele diletanţilor o aveau.
Rezolvarea acestui blocaj a cerut întoarcerea în biblioteci, a însemnat discuţii cu istorici, participarea la evenimente culturale, a însemnat metodă critică, a însemnat începutul cunoaşterii, poate un pic de cercetare, a însemnat despărţirea de senzaţional.
Din mulţimea de oameni, grupuri şi pagini de internet, pe acest traseu s-au înscris două proiecte care au preferat paşii mici, siguri şi verificaţi. În peisajul internautic autohton au apărut dracones.ro şi enciclopedia-dacica.ro, proiecte în spatele cărora se aflau, separat, doi prieteni.
Primul proiect, dracones.ro, aparţinea şi era gestionat de către Marcu Marius, student devenit între timp inginer. Pagina excela prin structură, concizie, vizibilitate şi volum de date, preluate în mare parte de pe alte site-uri specializate din străinătate, dar şi din ţară.
Al doilea, enciclopedia-dacica.ro, aparţinea lui Cătălin Borangic şi era mult mai modest din punct de vedere tehnic, dar se baza în primul rând pe informaţii verificate, pe articole de specialitate, pentru că autorul, animat de propria pasiune pentru istorie, se înscrise-se între timp la o facultate de profil, pe care a terminat-o ulterior ca şef de promoţie.
Cele două proiecte au mers paralel câţiva ani, şi chiar dacă cei doi prieteni colaborau ocazional, paginile lor funcţionau independent. Fiecare proiect avea avantajele lui, lipsurile lui, proiecţiile lui, dar cele două aveau câteva lucruri în comun. Ambele doreau să devină mai bune, să adune şi să ofere date şi informaţii istorice credibile, de calitate. Dar mai ales ambele aveau în spate doi prieteni buni, suficient de inteligenţi cât să-şi dea seama că trebuie să-şi tempereze orgoliile şi să pună la un loc sigur munca de până atunci şi eforturile viitoare. În fond, erau buni separat, pe domenii diferite. Împreună nu puteau fi decât mai buni şi acest superlativ s-a numit Enciclopedia Dacica, pagină care însumează exact plusurile celor două proiecte.
Cătălin Borangic
Absolvent al Universităţii „1 decembrie 1918”, Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie, secţia Arheologie (promoţia 2009), licenţa cu tema Armele curbe în lumea tracilor (coord. Lect. univ. Dr. C. I. Popa) şi masterat în Pre- şi protoistoria spaţiului carpato-dunărean în contextul arheologiei sistemice, în cadrul aceleiaşi facultăţi, cu tema Războinici nord-dunăreni în armuri de zale (sec. II a.Chr.- sec. I p.Chr.) (coord. Lect. univ. Dr. C. I. Popa). În prezent doctorand al Academiei Române, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti. Tema tezei: Elite militare în spaţiul nord-dunărean în secolele II a.Chr.- I p.Chr.
Autor a peste 50 de articole, studii de specialitate şi cărţi privind fenomenul militar în Antichitatea nord-dunăreană, cu accente pe aplicarea unor metode şi metodologii de arheologie experimentală şi 10 ani de experienţă în activităţile de arheologie experimentală şi reconstituire istorică antică. Actualmente activează ca arheolog în cadrul Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia.
Marius Marcu
Absolvent al Universităţii Politehnica Timişoara, Facultatea de Electromecanică, în prezent, Şef Birou GIS în cadrul Aquatim SA.
Realizare şi mentenanţă tehnică a paginii de internet Enciclopedia Dacica, numeroase prelucrări şi traduceri de materiale antice sau contemporane referitoare la Antichitatea Românească Clasică, publicate pe Enciclopedia Dacica. Autor al câtorva articole de specialitate cu subiect istoric şi metode interdisciplinare, apărute în publicaţii de profil, colaborări la diferite lucrări de specialitate, cu activităţi de traduceri lingvistice, prelucrare imagini, cartografie etc. Istoria fiind o pasiune şi nu o profesie, activităţile din domeniul istoriografiei, gravitează în jurul metodelor interdisciplinare, ştiinţei populare şi a voluntariatului.
Activităţi de reconstituire istorică alături de trupa Legio Dacica, unde pasiunea pentru istorie şi experienţa în arte marţiale (centură neagră în cadrul şcolii de arte marţiale Shin Do Ryu Aikido din Timişoara) se îmbină armonios.
|
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
