Sub muntele Pion, în Moldova
Între Piatra Detunată Ş-al Sahastrului Picior, Vezi o stâncă ce-au fost fată De un mare domnitor. Acolo de rea furtună E lacaşul cel cumplit, Unde vulturul răsună Al său cântec amorţit. Acea doamnă e Dochie, Zece oi, a ei popor, Ea domnează-n vizunie Preste turme şi păstori.
La frumuseţe şi la minte Nici o giună-i samana, Vrednică de-a ei părinte; De Decebal, ea era. Dar când Dacia-au împilat-o Fiul Romei cel mărit, Pre cel care-ar fi scapat-o, De-a iubi a giuruit. Traian vede astă zână; Deşi e învingător, Frumuseţei ei se-nchină, Se subgiugă de amor.
Împăratu-n van cată Pe Dochia-mblânzi; Văzând patria ferecată, Ea se-ndeamnă a fugi. Prin a codrului potică Ea ascunde al ei trai, Acea doamnă tinerică Turma paşte peste plai. A ei haină aurită O preface în şăiag, Tronu-i iarba înverzită, Schiptru-i este un toiag.
Traian vine-n astă ţară, Şi de-a birui deprins Spre Dochia cea fugară Acum mâna a întins. Atunci ea, cu grai ferbinte, Zamolxis, o, zeu, striga, Te giur pe al meu părinte, Astăzi rog nu mă lăsa! Când întinde a sa mână Ca s-o strângă-n braţ Traian, De-al ei zeu scutita zână Se preface-n bolovan.
El petroasa ei icoană Nu-ncetează a iubi; Pre ea pune-a sa coroană, Nici se poate despărţi. Acea piatră chiar vioaie De-aburi copere-a ei sin, Din a ei plâns naşte ploaie, Tunet din al ei suspin. O ursită-o priveghează, Şi Dochia deseori Preste nouri luminează Ca o stea pentru păstori.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://ro.wikisource.org |