Vă urez, frumoase ţărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărţite de-Apenin, Unde lângă laurul verde creşte-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceri ce-i tot senin, Undre mândre monumente ale domnitoarei ginte Înviază mii icoane la aducerea aminte!
Vă urez... că cine poate fără dor, făr-umilinţă, Acea pulbere să calce, al eroilor mormânt, Ce în curs de ani o mie a stătut în biruinţă Ş-astăzi vii sunt prin esemple de virtute şi cuvânt, Încât în asemănare nu a fost, subt orice nume, Mai măreţ, nimic, nici trainic, de când omul este-n lume!
Pe a Tibrului şes Roma tăbărâtă-i ca un munte Din palaturi surupate şi mormânturi adunat, Între care Capitolul o căruntă nalţă frunte Ce de barbari şi de timpuri cu respect i s-a pastrat; Unde un popor de statui, a lui Fidias urzire, Vânta Greciei ş-a Romei îmi arată la privire.
Între surupate temple, obelisce şi coloane, Ca un turn de fier întreagă stă colona lui Traian; Pre ea văd: Istrul se pleacă Iasienei legioane, Cum cu patria sa pere-a Decebalului oştean Şi cum în deşarta Dacie popor nou se-ntemeiază, De-unde limba, legi şi nume a românilor derează.
Când în codru vechi stejarul e răpus de bătrâneţe, Din a sa mănoasă ţărnă cresc plăcute floricele; Aşa după-a Romei paos, în alese frumuseţe, Răsărit-au noi lucefiri: Ariost şi Rafaele, Galileu, Columb, ş-Italiei, ce prin genia lor luce, Ca-n vechime lumea astăzi necurmat tribut aduce.
În grădin-asta Europei, unde rostul dulce sună, Şi pictura, armonia, prin un farmec a supus Pe a lumei sclavi şi domnii, carii pururea s-adună, Plini de dorul amirărei, de la nord şi de l-apus, Un român a Daciei vine la străbuni, ca să sărute Ţărna de pe-a lor mormânturi şi să-nveţe-a lor virtute!
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://ro.wikisource.org |