Vedeţi acele măgure
Înalte, furtunoase?
Acolo cugetările
Sunt libere, frumoase.
De-acolo căutările
Cuprind vechea Dacie,
Colonia romanilor
Ce piere sub robie.
Acolo-n vârful stâncilor
O cugetare dulce
Ca faţa junei vergine
În umbră îmi străluce:
- "Aceste ţări eroice
Pot să se dezrobească
Şi numele românilor
De fală să lucească!"
Dar coborând din măgură
Să merg în valea mare,
Fecioara dulce, candidă,
Stă, râde şi dispare.
Revin' bălaie vergină
Cu coame plăvioare,
Şi-arată calea-n negură
Acestor dragi popoare.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://ro.wikisource.org |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
