Dachii stătură: Minuni făcură, Cum sînt ştiute În cărţi trecute; Pre chiar romanii, Lumii tiranii, Aşa-i aduse Supt bir îi puse. Minune mare! Romanii, care Purt-atunci nume Grozav în lume Atît să scază: Supt dachi să cază. Dar nu-i minune Dacă vei pune Nainte ţie Acea frăţie, Acea unire, 'Ntr-o glăsuire, Cu vitejie Cu vrednicie, Fără trufie — Numai prostie Ce-avea fireşte Cu care creşte Şi se măreşte Or mic or mare De vei ce stare. De vei răspunde Că acum unde Dachii s-ascunde? Ei ar răspunde: Unde-s romanii, Lumii tiranii? Aşa sînt toate: Nasc, cresc, au moarte. Vezi primăvara, Urmează vara, Apoi vezi toamna Iată şi iarna; Ca iarba, toate, Răsar, au moarte. Vezi seminţie Astăzi să fie Nepomenită, Nesocotită, Că-ncepe-a creşe Şi biruieşte, Pre-alte supune, Supt bir le pune Şi le domneşte Le stăpîneşte, Le porunceşte, Le rînduieşte Orcum voieşte, Pravili croieşte; Ş-aşa vezi moarte Pre ele-nalte, Şi cele moarte, Cununi să poarte! Unde-i Siria? Und-Asiria? Macedonia? Carhidonia? Şi alte multe Mari şi mărunte? Toate căzute, Numai văzute Prin cărţi, oglindă Lumii spre pildă.
BIBLIOGRAFIE:
Titlu complet: Judecată, alegere şi hotărîre pentru începutul Ţării Româneşti şi starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioţi, leatul 1818 Sursa: http://ro.wikisource.org , 2014 |