IV, 20. Am aflat, astfel, că nici un învăţat nu a făcut vreo referire la ce am spus mai sus, referitor la Marea Baltică sau Marea Barbară, cu excepţia lui Einhard, despre care am vorbit mai devreme. Dar, odată ce numele au fost schimbate, după părerea mea, numele acestei ape a fost dat probabil de către vechii romani, mlaştinilor scitice sau macotice, sau „sălbăticiilor Getice”, sau mlaştinilor scitice, despre care Martian spune că erau „pline de diverşi barbari feroce”. Acolo, spune el, trăiesc geţii, dacii, sarmaţii, alanii, neutrii, gelonii, antropofagii şi troglodiţii. Deoarece el a deplâns nefericirea lor, oraşul nostru a ales Bjorko ca şi capitală a acelor popoare. Acest oraş, situat în Suedia centrală, se află vizavi de Jumme, oraşul slavilor şi toate ţărmurile ale acestei mări, îl înconjoară la distanţe egale. Deoarece oraşul l-a sanctificat pentru prima oară pe episcopul nostru, Hiltinus, care a dorit să fi numit John. Şi astfel, am spus destule despre insulele danezilor. Acum, ne vom îndrepta atenţia asupra suedezilor şi norvegienilor care se aseamănă cu danezii.
Menţ.115. Marea Orientală sau Marea Barbară sau Marea Scitică sau Marea Baltică, este aceeaşi mare, pe care Marcianus şi vechii romani o numesc mlaştina scitică sau meotică sau deşertul getic sau întinderea scitică. Această mare se întinde de la oceanul vestic dintre Danemarca şi Norvegia, spre est pe o distanţă necunoscută.
Menţ.118. În aceste versuri, Horaţiu laudă aceste popoare cu următoarele versuri:
„Mai bine să trăieşti precum sciţii acestor stepe,
Ale căror căruţe le duc casele din loc în loc,
Aşa cum le este obiceiul; ...
Mai bine să trăieşti precum geţii cei straşnici ...
Nu le place să cultive acelaşi ogor, mai multe de un an ...
Zestrea lor cea mai de preţ este cinstea părinţilor ...
Păcatul este un sacrilegiue; sau
Păcatul îl plătesc cu moartea.”
Ode, III, XXIV, 9-11, 14, 21, 24.
Chiar şi azi, turcii care se află lângă ruşi, trăiesc astfel, precum şi alte popoare scitice.
Menţ.129. Goţii, pe care romanii îi numeau geţi, despre care Virgil, evident, spunea: „ ... şi asprul gelon care fuge spre Rhodope şi sălbăticia geţilor unde bea lapte amestecat sânge de cal”. Georgice, III, 461-463. Se spune că goţii şi sembii practică acest lucru chiar şi în ziua de azi. Cert este, că se îmbată cu lapte de la animalele lor.
BIBLIOGRAFIE:
Traducere: Marius Marcu
Ediţia: Adam of Bremen, History of Archbishops of Hamburg-Bremen. Translation with an introduction & notes by Francis J. Tschan, 1893, Columbia University Press, 2002
Sursa: http://books.google.ro |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
