XXVI,70. Războaiele, odată întâmplate, nu mai sunt luate în seamă [de oameni], ci mulţimea ascultă povestirea lor ca şi cum ar fi nişte legende. Iar dacă au izbucnit cumva pe meleagurile cele mai depărtate - precum este firesc într-o împărăţie mare şi nemăsurată - pricinuite de nebunia geţilor, de soarta cea nefericită a libienilor sau de sminteala celor din jurul Mării Roşii, care nu ştiu să se bucure de bunurile ce le stau la îndemână, aceste războaie trec cu totul neluate în seamă, repede - ca nişte legende - şi la fel şi cele spuse despre ele.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964, p.600 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
