XV,III,4. Dintre aceşti oameni, se remarcă în special, Paulus şi Mercurius, primus născut dac, al doilea persan. Mercurius a fost un notar iar Paulus a fost promovat, de la majordom la masa împăratului, la administrator judiciar în provincii. Paulus, aşa cum am menţionat deja, a fost poreclit Lanţul, deoarece, era invincibil în urzeala zvonurilor, răspândind otrăvuri murdare şi distrugând persoane prin diverse metode, aşa cum luptătorii pricepuţi obişnuiesc să-şi prindă adversarii de călcâi în concursurile lor.
XXI,V,6. [Iulian:] "Pentru a preveni ghinionul prin anticipare şi înţelegere amicală, vă rog să urmaţi sfatul meu, pe care îl consider binevenit, având în vedere că acţiunile noastre sunt în armonie cu puritatea intenţiilor şi dorinţelor noastre. Şi în timp ce legiunile din Illyricum sunt ocupate de o forţă mai mică decât de obicei, haideţi să ocupăm frontiera mai îndepărtată a Daciei; şi după succesul nostru să ne sfătuim ce vom face mai departe.
XXI,10,3. La întâlnirea lanţurilor muntoase Haemus şi Rhodope, primul răsărind direct din Dunăre iar al doilea din malul sudic al râului Axius, terminându-se cu creste înălţate într-un loc îngust care îi separă pe iliri de traci, aflaţi de o parte în interiorul Daciei şi Serdicii, iar de cealaltă parte privind spre traci şi spre bogatul şi nobilul oraş Philippopolis. Şi aşa cum natura a înlesnit aducerea naţiunilor înconjurătoare sub puterea romanilor, sunt de o aşa natură încât să ducă la acest final. Oferind la început doar o singură ieşire prin defileele înguste, dar mai departe se deschid cu drumuri atât de mari şi frumoase încât pot circula chiar şi căruţe. Cu toate acestea, când trecătorile au fost blocate, mari generali şi puternice armate au fost respinse.
XXII,I,2. Aprunculus Gallus, un orator talentat în discursurile sale, care mai apoi a fost promovat ca şi guvernator al Narbonnei, a fost anunţat de aceste rezultate, fiind şi prevenit prin studiul ficatului, aşa cum el însuşi a afirmat, că l-ar văzut fi văzut acoperit de un strat dublu de piele. Şi în timp ce Iulian se temea se inventeze poveşti referitoare la dorinţele sale, presupunere generată de lipsa de umor, el însuşi a văzut semne mult mai favorabile, care prevesteau clar moartea lui Constantius. Pentru ca în acelaşi moment, în care prinţul a murit în Cilicia, soldatul care mergea pe calul său înşeuat şi îl sprijinea cu mâna sa dreaptă, a căzut iar Iulian a exclamat deodată, în faţa multor persoane, că cel care l-a adus la apogeu a murit. Dar nu şi-a schimbat planurile, ci a rămas în interiorul graniţelor Daciei, fiind încă chinuit de multe temeri. Şi nici nu a avut încredere în conjunctură care ar fi putut fi contrară aşteptărilor lui.
XXIV,III,9. Atunci când s-au întors la corturile lor, s-au reîmprospătat forţele cu mâncare, pentru care aveau resurse din abundenţă şi cu somn în timpul nopţii. Dar Iulian şi-a încurajat armata nu cu imaginea familiilor lor, ci cu gânduri despre marile fapte la care au pornit: jurând încontinuu - "Să îi poate aduce pe persani sub jugul lor", "Să poată restaura puterea romană care a fost slăbită în aceste regiuni", în imitaţia lui Traian, aşa cum ne-a obişnuit adesea, să întărească tot ce spune cu blesteme, "Să văd Dacia redusă la condiţia unei provincii şi să pot trece Dunărea şi Eufratul", utilizând multe astfel de forme de atestare.
XXVI,V,10. Pentru Equitus, imediat ce a auzit de povestea tribunului Antonius, care era la comanda armatei din Dacia, înainte fiind în stare să constate adevărata realitate a tuturor lucrurilor, a adus de împăratului un raport clar despre ceea ce s-a întâmplat.
XXVI,VII,12. Şi atunci, temându-se de încercări similare din partea lui Procopius, a blocat cele mai strâmte trei intrări din provincia nordică; una în Dacia, de-a lungul mai multor râuri; alta şi cea mai frecventată, în Succi; şi a treia în Macedonia, care este cunoscută ca şi Acontisma. Şi ca urmare a acestor măsuri de precauţie, uzurpatorul a fost privat de toate speranţele de a deveni stăpânul Illyricumului şi a pierdut o mare resursă pentru purtarea războiului.
XXVII,IV,5. Dar vedem că, acum ţara, care, geografic având forma unei semiluni, se aseamănă cu un splendid teatru; este mărginită la vest de munţi, a căror creste abrupte cu păduri dese trec de Succi, care separă Tracia de Dacia.
BIBLIOGRAFIE:
Bibliografie: Rolfe J.C., Ammianus Marcellinus: Roman History, 1935-1939
Sursa: http://www.tertullian.org , 2013
Traducere: Marius Marcu |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
