23,2-3. Acolo unde terenurile sunt prielnice pentru călărie, precum şi în ţările misilor şi ale geţilor, sau în Sciţia şi Iliria, cerbii se vânează de pe cai sciţi sau iliri. La început, aceşti cai nu sunt buni de călărit. Când îi vezi, eşti înclinat să-i dispreţuieşti, asemuindu-i unui cal tesalian sau sicilian ori din Pelopones. Dar ei sunt în stare să îndure orice osteneală. Atunci abia îţi dai seama că un cal iute, mare şi năvalnic nu rezistă, pe când calul slab şi râios, îl ajunge pe celălalt, şi apoi - lăsîndu-l în urmă - se năpusteşte asupra vânatului.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
