VI,25. Dintre galati, cei numiţi scordisci nu introduc aurul în ţara lor; argintul însă, când jefuiesc alte ţinuturi şi le păgubesc, nu-l trec cu vederea.
[...]
Neamul galatilor este o rămăşiţă a galilor, care - sub conducerea lui Brennus - au atacat sanctuarul de la Delfi. Un conducător Bathanattos i-a strămutat în locurile de lângă Istru. După numele acestuia, şi drumul pe care s-au întors îl numesc Bathanattia, iar urmaşilor lui le spun şi astăzi "batanaţi". Ei au refuzat aurul şi nu-l aduc în ţara lor, pentru că din pricina lui înduraseră multe şi grele neplăceri. În schimb se folosesc de argint şi, pentru a-l obţine, săvârşesc multe grozăvii.
[...]
Ctesicles, în cartea a III-a din Cronicile sale scrie ... că s-a făcut la Atena - de către Demetrios din Phaleron - o numărătoare a locuitorilor Aticii, găsindu-se douăzeci şi una de mii de atenieni, zece mii de meteci şi patru sute de mii de sclavi. Şi, precum spune elegantul Xenofon în cartea sa Despre venituri (4,14), având o mie de sclavi, Nicias, fiul lui Niceratos, i-a închiriat lui Sosias din Tracia, pentru minele de argint, în schimbul plăţii unui obol de argint pe zi pentru fiecare din ei.
[...]
Aristotel în constituţia egineţilor, spune că - la aceştia - au existat patru sute şi şaptezeci de mii de sclavi. Iar Agatharchides din Cnidos, în cartea a XXXVIII-a a Chestiunilor europene, afirmă că "dardanii au sclavi, unul posedând o mie ... altul chiar mai mulţi. Fiecare dintre sclavi, în vreme de pace, lucrează la muncile câmpului, iar în timp de război, ei alcătuiesc unităţi militare, având drept comandant pe propriul lor stăpân".
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
