 Căci amintiţii episcopi, împreună cu episcopul Ulfila, s-au îndreptat şi înspre răsărit, la curtea împăratului Theodosius, aşa cum arată limpede scrisoarea lui Auxentius, episcopul Durostorului, iar acolo s-au dus la împărat, care le-a făgăduit convocarea unui sinod.
Şi era Ulfila un episcop cu o viaţă ...şi o vorbă ... foarte aleasă, drept credincios al lui Hristos, dascăl întru sfinţenie şi propovăduitor al adevărului.....
Săvîrşind acestea şi altele asemenea şi strălucind cu glorie timp de 40 de ani în episcopat, a propovăduit, prin harul apostolic, fără întrerupere, în limba greacă, latină şi gotică, în una şi singura biserică a lui Hristos ...
Cine citeşte toate acestea să ştie că el le-a spus, după sfintele scripturi, iar noi numai le-am aşezat în scris. A mai lăsat în urma sa, în aceste trei limbi, mai multe tratate şi o mulţime de comentarii, ca să fie, pentru cei ce vor voi, spre folosinţă şi zidire sufletească, iar pentru sine veşnică amintire şi răsplată.
A-l lăuda, după cuviinţă, nu sunt în stare; nu îndrăznesc însă nici să-l trec cu totul sub tăcere, căci îi sunt dator mai mult decât oricui, pentru câtă osteneală, mereu sporită, şi-a dat cu mine; el m-a luat de la părinţi, ca ucenic, din fragedă copilărie, m-a învăţat sfânta scriptură, mi-a descoperit adevărul şi cu mila lui Dumnezeu şi harul lui Hristos m-a crescut în credinţă atât trupeşte cît şi sufleteşte, întocmai ca pe un fiu al său.
Prin pronia dumnezeiască şi mila lui Hristos, din diac el a fost rînduit la 30 de ani episcop peste neamul goţilor, spre mântuirea multora, ca să fie nu numai moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos, ci, şi în această privinţă, prin harul lui Hristos, urmaş al lui Hristos şi al sfinţilor lui. Căci după cum sfântul David a fost aşezat la 30 de ani rege şi profet, ca să conducă şi să înveţe poporul lui Dumnezeu şi pe fiii lui Israel, tot astfel şi acest fericit s-a arătat profet şi a fost rânduit preot al lui Hristos, să conducă
şi să îndrepte, să înveţe şi să zidească sufleteşte neamul goţilor, ceea ce s-a şi împlinit minunat prin lucrarea sa cu voia lui Dumnezeu şi-ajutorul lui Hristos ...
După cum Domnul şi Dumnezeul nostru Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, după ce s-a întrupat şi botezat, tot la 30 de ani a început să predice şi să păstorească sufletele oamenilor, tot aşa si acest sfânt, prin hotărârea şi rânduiala lui Hristos însuşi, a îndreptat, după îndreptarul evanghelic, apostolic şi profetic neamul goţilor care sălăşluia fără deosebire, în foamea şi sărăcia propovăduirii, învăţându-i cum să trăiască şi arătându-le fără preget cum să fie creştinii cu adevărat creştini.
Acolo, şi din cauza răutăţii şi prin uneltirea vrăjmaşului, s-a pornit atunci pe pământul barbar, cu o furie tiranică, o persecuţie a creştinilor din partea necredinciosului şi nelegiuitului jude al goţilor. S-a întâmplat că satana, care dorea să facă rău, să facă, fără să vrea, bine; ca aceia, pe care el dorea să-i facă sperjuri şi apostaţi, să ajungă, cu ajutorul şi sprijinul lui Hristos, mucenici şi mărturisitori; ca persecutorul să ajungă de ruşine, iar cei care sufereau persecuţia să fie încoronaţi; ca cel care căuta să învingă, fiind învins, să se ruşineze de aceasta, iar cei care erau încercaţi să se bucure ca învingători.
Şi bântuind acolo cu furie persecuţia, după pătimirea glorioasă a multor slujitori şi slujitoare ale lui Hristos şi după împlinirea a 7 ani de episcopat, pomenitul bărbat, prea sfântul şi fericitul Ulfila, fiind izgonit cu o mare mulţime de credincioşi din ţinutul barbar pe pământul romanilor, a fost primit cu cinste de împăratul Constantius, de fericită pomenire pîna acum. Şi astfel, după cum Dumnezeu a scăpat, prin Moise, pe poporul său din stăpânirea şi furia faraonului şi a egiptenilor, l-a făcut să treacă marea şi s-a îngrijit să-i slujească lui, tot astfel, prin adesea pomenitul (Ulfila), Dumnezeu a scăpat din pământul barbar pe cei care mărturiseau pe sfântul său fiu, unul născut, l-a făcut să treacă Dunărea şi să-i slujească în munţi, după pilda sfinţilor.
Trăind cu poporul său în pământul romanilor, el a predicat în afară de cei 7 ani, încă 33 de ani adevărul, încât şi în această privinţă a urmat răstimpul de 40 de ani al acelor sfinţi pe care îi avea ca pildă.....
Împlinindu-se 40 de ani, el a ajuns din ordinul împăratului în oraşul Constantinopol, ca să lupte împotriva pneumatomahilor.....
Trebuie deci să se ţină seama de meritul acestui bărbat, care a murit la Constantinopol, am putea spune la Creştinopol, după planul Domnului, pentru ca acest sfânt şi nepătat preot al lui Hristos să fie slăvit cu cinste şi strălucire, după meritele sale, de către sfinţii săi fraţi întru preoţie, adică vrednic fiind, cu vrednicie, de către cei vrednici, într-o atât de mare mulţime de creştini.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
