(435) Din năprasnicele întunecimi barbare izvorăşte şi Dunărea; totuşi acest fluviu are o natură deosebită (de cea a Rinului). Tatăl Istrului este muntele Abnoba, căci fluviul izvorăşte dintr-o deschizătură a Abnobci. El se îndreaptă spre răsărit şi se varsă în pontul Euxin; îşi scurge apele în mare prin cinci guri, (440) unde se înalţă de departe insula Peuce. De aici înainte, pe unde şuieră suflarea acvilonului îngheţat, stăpânesc sarmaţii, germanii, getul, fioroşii bastarni şi neamurile dacilor, stăpâneşte aprigul alan şi scitul, locuitor al ţărmului tauric...
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
