VI,25,1. Lăţimea acestei păduri, numită Hercinia, despre care am vorbit mai sus, este cale de nouă zile pentru un drumeţ fără bagaje; altfel nu se poate preciza distanţa, căci [germanii] nu cunosc unităţile de măsură pentru măsuratul drumurilor. Pădurea începe de la hotarele helveţilor, nemetilor şi rauracilor şi se întinde în linie dreaptă, paralel cu Dunărea, pînă la hotarele dacilor şi anarţilor. De aici o ia la stânga, în direcţia opusă fluviului şi datorită mărimii ei, atinge ţinuturile multor neamuri. Nu există nimeni din această parte a Germaniei care să poată spune fie că a dat de capătul acestei păduri, chiar dacă ar fi mers cale de şaizeci de zile, fie că a aflat locul de unde începe. Se ştie că în această pădure trăiesc multe specii de animale sălbatice care n-au fost văzute prin alte locuri. Animalele care se deosebesc foarte mult de cele cunoscute [...].
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
