XII,50,1. În aceeaşi vreme, Sitalces, regele tracilor, moşteni un regat puţin întins, dar - mulţumită bărbăţiei şi cuminţeniei sale - şi-a mărit cu mult stăpînirea, domnind plin de blîndeţe peste supuşii săi. În bătălie era viteaz şi vădea frumoase însuşiri de cîrmuitor de oşti, avînd totodată multă grijă de veniturile statului, în cele din urmă puterea lui a sporit într-atît, încît a ajuns cîrmuitorul unei ţări mai întinse decît a oricărei domnii înaintea lui pe meleagurile Traciei. 2. Litoralul regatului său se întindea de la ţinutul abderiţilor pînă la fluviul Istru. De la mare pînă în inima ţării, pentru cel ce străbătea regiunea, era un drum atît de lung cît putea face un călător destoinic în treisprezece zile. Stăpînul unui regat atît de întins, Sitalces avea în fiecare an venituri ce întreceau suma de o mie de talanţi. 3. Cam în vremea întîmplărilor pe care le-am amintit, purtînd el un rzboi, izbuti să adune din Tracia o armată mai mare de o sută douzeci de mii de pedestraşi şi cincizeci de mii de călăreţi. Este trebuincios lucru ca cititorul mai întîi să cunoască pricinile acestui război ca să înţeleagă temeinic împrejurările. Sitalces era aliat cu atenienii şi avea o înţelegere cu aceştia să-i ajute în războiul de pe teritoriul Traciei. De aceea, voind să atace pe calcidieni, alături de atenieni îşi pregătea o armată vrednică de luat în seamă. Şi cum îl privea cu duşmănie şi pe Perdicas, regele Macedoniei, hotărî să aducă pe tronul Macedoniei pe Amyntas, fiul lui Filip.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
