XIX,73,1. Sfîrşindu-se întîmplările acestui an, în Atena ajunse arhonte Teofrast, la Roma fiind aleşi consulii Marcus Publius şi Caius Sulpicius. În vremea aceea, cellatienii, care locuiesc părţile din stînga Pontului, au alungat o garnizoană a lui Lisimah pe care o aveau la ei şi au dobîndit neatîrnarea. 2. Eliberînd în acelaşi fel cetatea istrienilor şi celelalte cetăţi vecine, încheiară între dînşii o alianţă, ca să se războiască laolaltă împotriva stăpînitorului [macedonean]. Mai dobîndiră şi prietenia neamurilor vecine, ale tracilor şi ale sciţilor, încît toţi aceştia legaţi prin alianţa lor să însemne ceva şi să fie în stare să se împotrivească unor oşti numeroase. 3. Lisimah, aflînd de cele întîmplate, porni cu armata lui împotriva răzvrătiţilor. El a străbătut Tracia şi, trecînd peste Haemus, îşi aşază tabăra în apropierea oraşului Odessos. Începînd asediul cetăţii, îndată Lisimah înspăimîntă pe locuitorii închişi înăuntru şi ajunse stăpînul cetăţii prin bună înţelegere. 4. Apoi, el a izbutit să aducă sub stăpînirea sa în acelaşi chip pe istrieni, pornind să atace cetatea calatienilor. În acea vreme au venit şi sciţii şi tracii cu oşti numeroase, pentru a-i ajuta pe aliaţii lor potrivit înţelegerii. 5. Lisimah i-a întîmpinat şi, lovindu-i cu totul pe neaşteptate şi uluindu-i, i-a silit pe traci să se predea. Iar pe sciţi îi birui în linie de bătaie, măcelărind pe mulţi. Pe acei care scăpaseră cu viaţă îi urmări dincolo de hotarele ţării lor. Înconjură cetatea Callatis cu trupe şi începu asediul, străduindu-se în tot chipul să pedepsească pe cei ce se făcuseră vinovaţi de răzvrătire, 6. Pe cînd era ocupat cu asediul, sosiră nişte soli, care-i vesteau că Antigonos trimisese două oşti în ajutorul calatienilor, una pe uscat şi alta pe mare, pentru care pricină generalul Lycon pătrunsese cu flota sa în apele Pontului, în vreme ce Pausanias cu mulţi ostaşi îşi statornicise tabăra lîngă aşa-numitul «Monument Sacru». 7. Înspăimîntat de aceste veşti, Lisimah lăsă pentru asediul cetăţii un număr îndeajuns de mare de soldaţi, iar el luînd partea cea mai de nădejde a oştirii se grăbea să lupte el însuşi cu duşmanii. 8. Şi, pregătindu-se el să treacă munţii Haemus, se întîlni cu Seuthes, regele tracilor, care îl sprijinea acum pe Antigonos. Seuthes păzea trecătorile cu un număr mare de oşteni. 9. Dînd o bătălie care a durat multă vreme, Lisimah pierdu mulţi oameni, chiar dintre oştenii lui, dar măcelări un mare număr de duşmani şi trecu cu de-a sila printre rîndurile barbarilor. 10. Ivindu-se lîngă ostaşii lui Pausanias, care se refugiase în nişte trecători, luă cu asalt defileurile şi îl ucise pe Pausanias. Iar dintre ostaşi, pe unii îi slobozi pentru răscumpărare, iar pe alţii îi aduse în rîndurile armatei sale. Iată starea în care se afla în acea vreme Lisimah.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
