XXXVI, 1. S-a întîmplat să petrec o vară la Boristene, atunci cînd am navigat într-acolo după exilul meu, avînd de gînd să merg - dacă voi putea - prin ţinuturile scitice, la geţi, ca să cercetez num stau lucrurile acolo. Mă plimbam, pe la ora cînd se umple piaţa, pe malul [rîului] Hypanis. Oraşul şi-a luat numele de la Boristene, datorită frumuseţii şi mărimii fluviului... 4. Oraşul boristeniţilor nu mai are o mărime potrivită cu vechea sa glorie, din pricina deselor cuceriri şi a războaielor. Deoarece este aşezat de atîta vreme în mijlocul barbarilor, şi chiar în mijlocul celor mai războinici, [oraşul] este mereu hărţuit de războaie şi a fost adeseori cucerit [de duşmani]. Ultima şi cea mai îndelungată cucerire [se spune că a avut loc] nu mai departe de acum o sută cincizeci de ani. Geţii au luat atît oraşul Boristene, cît şi alte cetăţi aşezate pe ţărmurile Pontului Stîng, pînă la Apollonia. 5. Din această cauză situaţia grecilor care locuiesc pe aci este foarte nefericită. Nu s-a mai înfiinţat nici o colonie sau aceasta a avut loc într-o măsură foarte redusă, majoritatea barbarilor unindu-se între ei pentru a se revărsa asupra acestor [cetăţi]. Multe din cuceriri s-au făcut în locuri diferite ale teritoriului locuit de greci, care se întinde pe multe regiuni. După ce au fost cuceriţi în vremea de demult, boristeniţii şi-au reînfiinţat oraşul. [De data aceasta] au avut, pe cît socot, încuviinţarea sciţilor, care aveau nevoie de negoţul şi navigaţia grecilor. Căci grecii încetaseră de a mai veni cu corăbiile, o dată ce oraşul fusese devastat, deoarece nu aveau oameni de aceeaşi limbă care să-i primească, iar sciţii înşişi nu se învredniceau şi nu se pricepeau să-şi rînduiască negoţul în felul grecilor. 6. Un semn al ruinii este starea cea proastă a construcţiilor şi restrîngerea oraşului la un teritoriu mic.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
