3 (107 a). Printre mulţi bărbaţi care au fost de valoare şi au lăsat frumoase amintiri ale geniului grec, Filip şi fiul său i-au întrecut pe toţi cîţi au condus odinioară Macedonia şi Tracia; cred că şi pe toţi cîţi i-au cîrmuit pe lidieni şi pe mezi, pe perşi şi pe asirieni, afară numai de fiul lui Cambise, care a strămutat chinuirea de la mezi la perşi. Căci el cel dintîi a încercat a spori puterea macedonenilor şi, supunînd cea mai mare parte din Europa, a făcut graniţă (a cuceririlor sale) marea la răsărit şi la miazăzi, Istrul, cred, la miazănoapte şi neamul oricilor la apus.
8 (279 c) ... Deşi nu aveam dreptul la onorurile triumfului, puteam totuşi să-l măcelăresc pe vrăjmaşul meu şi nimeni nu mă împiedica să-mi duc duşmanul prin toată Celţia, să-l arăt oraşelor şi să-mi bat joc de nenorocirile lui Chnodomarios. Am socotit că trebuie să nu fac niciuna din acestea, ci l-am trimis îndată la Constantius care se întorcea atunci de la cvazi şi de la sarmaţi. Şi aşa s-a făcut că, în ciuda faptului că eu luptasem, iar el a călătorit numai şi a fost primit prieteneşte de neamurile care locuiesc lîngă Istru, nu eu, ci el a repurtat triumful.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
