8. ... Îndată intră Traian, purtînd pe umeri trofeele getice şi partice.
19. ... Caesar începu astfel: " ... Dar fiindcă am amintit de celţi, putem oare compara faptele lui Alexandru la geţi cu distrugerea ţării celţilor? Acesta a trecut Istrul o dată; eu (am trecut) Rinul de două ori ..."
21. " ... Văzînd că Roma adeseori ajunsese într-o neînchipuit de mare primejdie din cauza războaielor civile, am cîrmuit-o astfel, încît cu ajutorul vostru, o zei, să fie în viitor tare ca fierul. Căci nu am plănuit pentru ea cucerirea Universului, cedînd dorinţelor nenumărate, ci i-am stabilit două hotare, cum au fost date de natură, fluviile Istru şi Eufrat. Apoi, după ce am supus neamul sciţilor şi al tracilor, nu m-am folosit de timpul pe care mi l-aţi stabilit pentru domnie ca să mă străduiesc a face să iasă un război din alt război, ci mi-am întrebuinţat răgazul pentru a da legi şi pentru a îndrepta nenorocirile prilejuite de război ..."
22. După aceasta i se dă lui Traian putinţa de a vorbi. Acesta, cu toate că era priceput să cuvînteze, dar lenea îl făcea de obicei să încredinţeze lui Sura grija de a pune în scris pentru el cele mai multe, mai degrabă strigînd decît vorbind, începu să arate zeilor trofeele getice şi cele partice. Acuza bătrîneţea că nu i-a îngăduit să sfîrşească războiul cu parţii. Atunci Silenus: "Dar, îngîmfatule, zise, ai domnit douăzeci de ani şi Alexandru acesta de aici (a domnit) doisprezece. Pentru ce, aşadar, în loc să învinuieşti moliciunea ta învinuieşti scurtimea vremii?" Mîniat de zeflemisire (căci nu era străin de retorică, dar faptul că-i plăcea să cam bea îi slăbea uneori puterea de a înţelege), zise: "Eu, Jupiter şi zeilor, după ce am luat conducerea imperiului amorţit şi descompus din cauza tiraniei care dăinuise mult la noi în ţară, şi din cauza silniciei geţilor, singur am cutezat să merg împotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru şi am nimicit neamul geţilor, care au fost mai războinici decît oricare dintre oamenii ce au trăit cîndva - şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că îi convinsese să fie astfel slăvitul lor Zamolxis. Crezînd că nu mor, dar că îşi schimbă locuinţa, ei sînt mai porniţi pe lupte, decît ar fi înclinaţi să întreprindă o călătorie. Am făcut această expediţie în cinci ani. Dintre toţi împăraţii de dinainte de mine, eu am fost socotit de supuşi cel mai bînd" ...
24. După acesta, i se dădu cuvîntul lui Constantin ... "Iată de ce valorez, a spus el, mai mult decît aceştia; decît Alexandru Macedon, pentru că am luptat cu romanii şi cu neamurile germane şi scitice, nu cu barbarii din Asia...", "prin faptele săvîrşite împotriva uzurpatorilor sînt mai presus decît Traian; şi sînt fără îndoială egalul lui prin reluarea ţinuturilor pe care el le dobîndise mai înainte, dacă nu cumva valorează mai mult să recîştigi un lucru decît să-l cîştigi".
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
