XI. Despre privilegiile arhiepiscopului din Prima Iustiniana. Acelaşi (împărat) către A.Catellianus, prea fericitul bărbat arhiepiscop al Primei Iustiniana.
 Dorind să ridic prin multe şi deosebite căi patria mea, în care dumnezeu mi-a hărăzit să viu întîi în această lume, pe care a creat-o el însuşi, vreau ca în privinţa supravegherii sacerdotale s-o măresc cu cele mai înalte demnităţi, în aşa fel ca sfinţitul episcop de acuma din Prima Iustiniana a patriei mele să devină nu numai mitropolit, ci şi arhiepiscop; şi să se afle sub oblăduiŹrea sa anumite provincii, adică atît Dacia mediteraneană însăşi cît şi Dacia Ripensis, Moesia Prima, Dardania, provincia Praevalitana, Macedonia Secunda şi partea din Pannonia Secunda, care se află în civitas Bacensis. 1. Căci în timpurile vechi prefectura fusese rînduită la Sirmium şi acolo unde se aflase cea mai înaltă autoritate a Illyricului, atît pentru pricinile civile cît şi pentru cele episcopale. Dar după aceea, în vremurile lui Attila, cînd localităţile de acolo fuseseră pustiite şi Apraeemius, prefectul pretoriului, venise ca refugiat din cetatea Sirmium la Salonic, i-a urmat atunci prefecturii şi demniŹtatea sacerdotală, iar episcopul de Salonic a dobîndit o situaţie privilegiată, nu prin autoritatea sa, ci sub umbra prefecturii. 2. Dar, fiindcă în timpul de faţă, cu ajutorul lui Dumnezeu, statul nostru s-a mărit, aşa că amîndouă ţărmurile Dunării sînt populate acum cu cetăţi de ale noastre şi atît Viminacium cît şi Recidiva şi Litterata, care se găsesc dincolo de Dunăre, au fost supuse din nou stăpînirii noastre, am socotit necesar să aşezăm lîngă Pannonia, în prea fericita noastră patrie, însăşi preaglorioasa prefectură, care fusese rînduită în Pannonia, deoarece Pannonia secunda nu se află la mare depărŹtare de Dacia Mediteraneană, dar Macedonia Prima este despărţită de Pannonia Secunda prin spaţii întinse. 3. Şi, deoarece nu era lucru folositor statului, ca oamenii aflaţi mereu în sudorile războaielor să vină pînă în Macedonia Prima, peste întinderi atît de mari şi prin atîtea greutăţi, ni s-a părut necesar să mutăm însăşi prefectura în părţile mai de sus, pentru ca provinciile rînduite lîngă ea să-i simtă alinarea mai uşor. 4. Şi de aceea, cuvioşia ta şi toţi sfinţii arhiepiscopi conducători ai pomenitei Iustiniana Prima să aibă preroŹgativa şi toată libertatea de a le împărţi autoritatea şi de a-i orîndui, şi de a avea în toate provinciile amintite mai sus cea dintîi cinste, cea dintîi demnitate, cea mai înaltă funcţiune sacerdotală, cea mai înaltă treaptă: să fie aleşi de scaunul tău şi numai pe tine să te aibă arhiepiscop, fără să păstreze nicio legătură cu episcopul din Salonic; ci tu însuţi şi toţi episcopii Primei Iustiniane să le fie judecători şi arbitri: orice neînţelegere s-ar ivi între ei, numai aceştia s-o împiedice şi să-i pună capăt, să-i rînduiască şi să nu meargă la altcineva, ci să-l recunoască drept arhiepiscop al lor toţi cei din provinciile amintite şi să-i simtă autoritatea de a alege; şi fie prin sine, fie prin autoritatea sa ori prin trimitere de clerici să aibă toată puteŹrea şi tot controlul sacerdotal şi liberatea de a alege. 5. Dar şi la Aquae, care se află în provincia Dacia Ripensis, voim să fie rînduit un episcop de către sanctitatea ta, în aşa fel ca pe viitor să nu mai fie sub episcopul din Meridium; ci Meridianul să rămînă în Meridium, dar să nu păstreze nici o legătură cu Aquae; iar episcopul din Aquae să aibă numita cetate şi toate castelele, teritoriile şi bisericile ei, spre a putea izgoni din acea cetate şi de pe acel pămînt fărădelegea bonosiacilor şi a o aduce la credinţa cea mai adevărată.
6. Deci pentru ca sfinţia ta să cunoască hotărîrea puterii noastre supreŹme, am trimis venerabilului tău scaun prezenta lege, pentru ca biserica patriŹei noastre să aibă pe veci această binefacere spre gloria autotputernicului dumnezeu şi pentru eterna amintire a puterii noastre supreme.
7. Iar cînd stăpînului acelui scaun îi va fi dat să părăsească această lume, hotărîm ca la timp potrivit episcopul să fie rînduit de venerabilul sobor al mitropolitilor, cum se cade unui episcop să fie înălţat în cinste şi în toate bisericile, fără să se păstreze nici pentru aceasta vreo legătură cu episcopul din Salonic.
Deci sfinţia ta să nu întîrzie să ducă la îndeplinire în toate chipurile cele hotărite de eterna noastră putere.
Dat la 16 aprilie (sub consulatul preailustrului bărbat Belisarius) (anul 535)
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
