XI,1,1. În armata lui Filip [al II-lea] erau felurite neamuri, de aceea, după moartea lui, şi reacţiile lor sufleteşti au fost diferite. 2. Unele apăsate de o nedreaptă sclavie, ridicau capul sperând să se elibereze... 5. O atât de neaşteptată schimbare a situaţiei provocase şi în sufletul prietenilor [lui Alexandru cel Mare] mare îngrijorare, fiindcă se gândeau când la Asia, care fusese provocată, când la Europa, încă nu îndeajuns de supusă, 6. când la iliri, la traci, la dardani şi la celelalte populaţii barbare de o îndoielnică credinţă şi cu gânduri de nesupunere; dacă toate aceste populaţii i-ar părăsi deodată, ar fi cu neputinţă să fie oprite.
XVI,1,19. Şi Lisimah, deoarece era strâmtorat de războiul cu Dromichaetes, regele tracilor, ca să nu fie nevoit să lupte în acelaşi timp şi contra acestuia, i-a redat partea din Macedonia care revenise lui Antipatros ginerele său şi a făcut pace cu el.
XXV,1,1. Se încheiase pacea între cei doi regi, între Antigonus [Gonatas] şi Antiochus. Pe când Antigonus revenea în Macedonnia, deodată s-a ivit în contra lui un nou duşman. 2. Brennus, conducătorul galilor, plecase în Grecia, iar pe cei care îi lăsase să apere hotarele neamului lor, ca să nu pară că numai ei stau degeaba, au înarmat cincisprezece mii de pedestraşi şi trei mii de călăreţi, 3. au pus pe fugă trupele geţilor şi ale tribalilor şi, ameninţând Macedonia, au trimis soli la rege, ca să-i ofere pacea pe bani şi totodată să spioneze tabăra regelui. 4. Pe aceştia Antigonus i-a invitat la un ospăţ pregătit cu un lux deosebit cu dărnicia sa regală. 5. Galii însă s-au minunat de marea cantitate de aur şi de argiut arătată lor şi, aţâţaţi de bogăţia prăzii, s-au întors mai duşmănoşi de cum veniseră.
XXXII,3,16. Şi dacii sunt o mlădiţă a geţilor. În vremea regelui Oroles, s-au luptat fără succes împotriva bastarnilor şi de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliţi, din porunca regelui, ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor şi să facă soţiilor lor serviciile pe care mai înainte acestea obişnuiau să le facă lor. Această pedeapsă a fost înlăturată numai după ce prin vitejia lor au şters ruşinea pe care şi-au atras-o în războiul de mai înainte.
Prologul cărţii a XVI-a. ... Se povesteşte cum a fost prins Lisimah în Pont şi eliberat de către Dromichaetes şi cum a ocupat din nou cetăţile din Asia, care fuseseră sub stăpânirea lui Demetrius, şi a pus mâna pe Heracleia din Pont.
Prologul cărţii a XXXII-a. ... Regele Filip [al V-lea] a prins ciudă pe romani din cauza cetăţilor pe care le luaseră; din această pricină a omorât pe Demetrius, unul din cei doi fii ai săi, şi a aţâţat pe bastarni, care au încercat să treacă în Italia. Apoi s-a vorbit, făcându-se o digresiune, despre situaţia din Iliria: cum galii, care ocupaseră Iliria, s-au întors iarăşi în Galia. S-a mai vorbit despre originea panonilor şi creşterea puterii dacilor sub regele Rubobostes.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
