I,22,1-6. Iepure, de ce fugi acum de gura nemiloasă a leului care stă liniştit.
Ea nu s-a deprins să sfâşie animale atât de mici.
Ghearele sale sunt păstrate pentru grumazurile mari,
şi setea lui teribilă nu se bucură cu aşa de puţin sânge.
A câinilor pradă este iepurele; el nu poate umple gâtlejurile mari;
copilul dac să nu se teama de armele împăratului.
V,3,1-6. Diegis, locuitor de pe ţărmul care acum ne aparţine,
a venit să te vadă, o Germanicus, tocmai de pe apele Istrului,
care se află sub stăpânirea ta. Bucuros şi uimit când a vazut pe stăpânul lumii,
se zice că ar fi spus celor ce-l însoţeau:
«Soarta mea este mai bună decât a fratelui meu, fiindcă mie îmi este îngăduit
să privesc atât de aproape zeul pe care îl cinsteşte atât de departe».
VI,10,7-8. Aşa-i el, când dă diademe dacilor care îl roagă,
şi urcă şi coboară căile capitoline.
VI,76,1 - 6. Fuscus, care a fost păzitorul unui personaj sfânt, al zeului Marte îmbrăcat în togă,
căruia i-a fost încredinţată tabăra comandantului suprem,
odihneşte aici. Putem s-o spunem cu glas tare, Fortuna,
lespedea aceasta nu se mai teme de ameninţările duşmanului.
Dacul a primit pe grumazul său înfrânt un mare jug,
iar umbra victorioasă stăpâneşte pădurea înrobită.
VII,2,1-2. E de nepătruns platoşa stăpânului nostru pentru săgeţile sarmaţilor
şi mai sigură decât scutul getic al lui Marte...
VII,30,1-2. ... Tu, Caelia, te dai parţilor, germanilor, dacilor
si nu dispreţuieşti dragostea cilicienilor şi capadocienilor...
Şi nu trece alanul pe calul lui sarmatic fără a intra la tine.
VII,80,1-12. Având în vedere că pacea romană a domolit pe odrisii nordici,
iar trâmbiţele de război au amuţit,
ai putea, Faustinus, să trimiţi lui Marcellinus această cărticică.
El are acum timp liber pentru scrierile mele, pentru glume.
Dar dacă vrei ca micile daruri ale prietenului tău
să aibă trecere, să le ducă un sclav tânăr,
insă nu de felul celui care, sătul de lapte de vacă getică,
se joacă pe fluviul îngheţat, cu un cerc sarmatic,
ci efebul îmbujorat al unui negustor de sclavi din Mitilene
sau un laconian care n-a fost înca biciuit, la ordinul mamei sale,
Iar ţie îţi va fi trimis un sclav de la Istrul înrobit,
care să-ţi poată paşte oile pe Tibru.
VII,84,1-4. În timp ce chipul meu, destinat lui Caecilius Secundus, capătă formă
şi micul tablou pictat de o mână îndemânatică respiră,
du-te carte, în [insula] getică Peuce şi la Istrul care zace învins.
Aceste locuri cu populaţii supuse le stăpâneşte el.
VIII,pref. Valerius Martialis salută pe împăratul Domitianus Caesar Augustus Germanicus Dacicus.
VIII,2,1-4. Ianus, creatorul şi părintele calendarului,
văzându-l de curând pe cuceritorul Istrului,
a socotit că nu-i ajung atâtea feţe
şi a dorit să aibă mai mulţi ochi...
VIII,11,1-4. Rinul ştie acum că tu ai ajuns în oraşul tău,
căci şi el aude aclamaţiile poporului:
doar strigătul bucuriei proaspete a îngrozit
chiar şi neamurile sarmatice, Istrul şi pe geţi.
IX,35,1-6. Cu aceste mijloace, Philomusus, tu îţi câştigi totdeauna un prânz.
Inventezi multe de tot, dar le spui parcă ar fi adevărate.
Ştii ce deliberează Pacorus la curtea Arsacizilor,
numeri trupele de pe Rin şi din Sarmaţia;
desfaci sigiliul de pe răvaşul conducatorului dac
şi vezi laurul victoriei înainte de a veni...
IX,45,1-4. Marcellinus, nu de mult, ai îndurat ca soldat asprimile constelaţiei carului hiperborean
şi stelele înţepenite ale cerului getic;
iată stâncile lui Prometeu şi muntele său cel fabulos
cât de mult trebuie să te aproprii de ele cu ochii tăi.
IX,101,17-18. De trei ori a zdrobit [Domitian] coarnele perfide ale Istrului sarmatic,
de trei ori şi-a scăldat calul asudat în zăpada getică.
XI,3,1-4. Nu numai orăşenii care au răgaz se bucura de Pimpleisa mea;
eu nu încredinţez aceste versuri numai unor urechi care au timp liber,
ci cartea mea este mult citită şi de centurionul aspru
de sub bruma getică, lângă stindardele lui Marte.
XII,8,1-10. Roma, zeiţa lumii şi a tuturor neamurilor,
pe care nimic nu o egalează şi nici măcar nu se apropie de ea,
era de curând bucuroasă când număra anii domniei lui Traian,
care se vor întinde pe atâtea generaţii,
şi fiindcă vedea într-un comandant atât de mare
un soldat viteaz, tânar şi războinic,
mândră de un astfel de conducător,
ea a spus: «Fruntaşi ai parţilor, comandanţi ai serilor,
voi tracilor, sarmaţilor, geţilor, britanilor,
vă pot arăta un adevărat împărat; veniţi!».
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
