I. Care şi unde este Biserica Catolică? Este răspândită peste tot în lume.
 Am arătat cine au fost trădătorii şi am indicat originea Schismei într-o aşa manieră încât aproape am văzut-o petrecându-se în faţa ochilor. Diferenţa dintre erezie şi schismă a fost, de asemenea, explicată. Acum, rolul nostru este de a arăta (aşa cum am promis că vom face în continuare) care este Unica Biserică, cunoscută sub numele de Hristos, Porumbelul şi Soţia Sa.
Biserica, atunci, este Unică şi sfinţenia sa nu poate fi măsurată prin mândria individuală, ci este derivată din Sacramente. Din această cauză, doar ea poate fi numită ca Hristos, Porumbelul Său şi Iubita Sa Soţie.
Biserica nu poate exista în mijlocul tuturor ereticilor şi schismaticilor. Prin urmare (conform spuselor tale), ea poate fi într-un singur loc.
Tu, frate Parmerian, ai spus că este doar cu tine. Aceasta, presupun că, poate fi doar din cauză că în trufia ta, te lupţi să pretinzi sfinţenie aparte pentru tine, astfel încât Biserica poate să te satisfacă şi nu poate fi unde nu te satisface. Şi astfel, pentru ca să poată fi cu tine într-o mică parte a Africii, în colţul unei mici regiuni, nu poate fi cu noi în altă parte a Africii? Nu poate fi în Spania, Galia, Italia, unde tu nu eşti? Dacă continui să susţii că este doar cu tine, nu poate fi în Pannonia, Dacia, Moesia, Tracia, Achaia, Macedonia şi în toată Grecia, acolo unde tu nu eşti? Ca să poţi dovedi că este cu tine, nu ar trebui să nu poată fi în Pontus, Galatia, Cappadocia, Pamfilia, Frigia, Cilicia, în cele trei Sirii, în cele două Armenii, în întregul Egipt şi în Mesopotamia, unde tu nu eşti? Şi nu ar trebui să nu fie răspândită în insule fără de număr şi în alte provincii care cu greu pot fi numărate, unde tu nu eşti?
În acest caz unde poate fi aplicat numele Catolic, odată ce, chiar din acest motiv, Biserica a fost numită Catolică, deoarece în concordanţă cu raţiunea şi este răspândită peste tot în lume?
Pentru că, dacă limitezi Biserica doar cum îţi convine ţie, într-un mic colţ, dacă retragi întreaga populaţie din confesiune, atunci unde va fi Fiul lui Dumnezeu care a meritat şi unde se va găsi ceea ce Tatăl i-a garantat, spunând în al doilea Psalm: 'Îţi voi da aceste naţiuni, pentru a ta moştenire şi sfârşitul lumii în a ta posesie'?
În ce scop îţi încalci atât de grav o promisiune, pentru ca lăţimea tuturor regatelor să le înghesui într-un fel de temniţă îngustă? De ce încerci să stai în calea unei lărgimi măreţe? De ce lupţi împotriva meritelor Salvatorului? Dă-i voie Fiului să posede ceea ce i-a fost garantat de către El Însuşi; dă-i voie Tatălui să împlinească ceea ce El a promis.
De ce să trasezi graniţe, de ce să pui limite? Nu există nimic, în nici o parte a Pământului, care să nu fie în stăpânirea lui, odată ce întregul pământ a fost promis Salvatorului, de către Dumnezeu Tatăl. Întregul Pământ I-a fost promis laolaltă cu naţiunile lui. Întreaga lume este în posesia lui Hristos şi doar a Lui. Dumnezeu o demonstrează când spune: 'Îţi voi da Ţie naţiunile moştenire şi în posesia Ta, hotarele Pământului'.
Şi în Psalmul al şaptezeci şi unulea, stă scris pentru Salvatorul Însuşi, 'Va domni din mare în mare şi din ape în hotarele lumii'.
Când Tatăl oferă, el nu face nici o excepţie; tu, care îi poţi da Lui doar o fracţiune, îndrăzneşti să iei întreaga măsură. Şi cu toate astea, ai curajul să convingi oameni că Biserica este numai a ta, luându-i lui Hristos ceea ce El a câştigat, negând ceea ce Dumnezeu a făcut şi a promis. Ce ingratitudine! Ce nebunie! Ce infatuare din partea ta! Hristos te invită, cu toţi ceilalţi, în compania Regatului Sfânt şi te îndeamnă să îi fii părtaş la moştenire; şi tu te lupţi să îi răpeşti moştenirea dată Lui de Tatăl, oferindu-I o parte din Africa şi refunzându-I întreaga lume pe care Tatăl i-a dat-o Lui.
De ce doreşti să faci Duhul Sfânt să pară un mincinos, pe când în al patruzeci şi nouălea Psalm se vorbeşte despre bunătatea Atotputernicului Dumnezeu astfel: 'Domnul, Dumnezeul Dumnezeilor a vorbit şi a numit pământ din apus până la răsărit'?
De aceea, pământul a fost hărăzit să devină carne. Şi aşa cum a fost scris, aşa s-a şi făcut şi pământul datorează slave Creatorului.
Încă o dată este menţionat, că Spiritul Sfânt ne îndeamnă în al o sută douăzecilea Psalm cu aceste cuvinte: 'Numele Domnului trebuie slăvit de la răsărit, până la apusul soarelui'.
Şi din nou în al nouăzeci şi cincilea Psalm: 'Cântaţi-i Domnului un nou cântec'.
Dacă acesta ar fi fost singurul vers, ai putea spune că Sfântul Spirit te-a îndemnat doar pe tine. Dar pentru ca El să poată arăta că acest lucru nu ţi-a fost spus doar ţie ci întregii Biserici, aflată pretutindeni, El continuă: 'Întregul Pământ să cânte Domnului, mărturisiţi gloria Sa printre naţiuni, minunata Sa operă printre oameni'.
El a spus: 'Mărturisiţi printre naţiuni'.
Nu a spus, 'într-o mică parte a Africii, unde tu te afli'; El a spus 'mărturisiţi printre oameni'.
El care a spus 'toţi oamenii' cu excepţia unuia. Şi totuşi tu eşti mândru să fii singur şi separat de 'toţi oamenii', cu toate că, lor le-a fost dată comanda; şi tu susţii în continuare că tu, care nu eşti în nici o parte a întregului, totuşi eşti singur în întreg.
El a spus: 'Numele Domnului trebuie preamărit' şi 'de întregul pământ, de la răsărit până la asfinţit'.
Pot păgânii, care sunt în afara pactului cu Hristos, ori să-l cânte pe Dumnezeu ori să preamărească numele Domnului? Nu este doar Biserica Lui, care se află în pact, cea care îl poate preamări? De aceea, dacă spui că Biserica eşti doar tu, furi de la urechea Domnului, ceea ce I se cuvine. Dacă doar tu Îl preamăreşti, atunci 'întreaga lume', care se găseşte de la răsărit până la asfinţit, va fi ţinută în tăcere. Ai închis gura naţiunilor creştine. Ai impus liniştea tuturor oamenilor care doresc să îl preamărească pe Dumnezeu, liber în orice clipă. Dacă Dumnezeu aşteaptă preamăririle care i se cuvin şi Sfântul Spirit îndeamnă oamenii să-i ridice rugi, dacă 'întreaga lume' este pregătită să-i restituie lui Dumnezeu ceea ce I se cuvine, să nu Îl furăm pe Dumnezeu, atunci şi tu ar trebui să Îl preamăreşti, laolaltă cu toţii, sau, (de vreme ce refuzi să fii cu toţi), ţine-ţi cuvintele în izolarea ta.
BIBLIOGRAFIE:
Bibliografie: The work of St.Optatus bishop of Milevis against the Donatists with appendix translated into English with notes critical, explanatory, theological and historical by the Rev.O.R.Vassall-Phillips, B.A.Balliol College, Oxford, Priest of the Congregation of the most Holy Redeemer, 1917.
Sursa: http://www.tertullian.org , 2013
Traducere: http://www.dracones.ro , 2013
|
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
