I,2,52-56. [Europa] începe de la munţii Rifei, de la fluviul Tanais şi de la lacul Meotic, care se află spre răsărit; coboară de-a lungul ţărmului Oceanului de Nord pâna în Gallia Belgica şi până la fluviul Rin, care se află la apus, apoi până la Dunăre, numită şi Istru, care se află la miazăzi şi care, îndreptându-se spre răsărit, se varsă în Pont. La răsărit se găseşte Alania, la mijloc Dacia unde e şi Goţia, apoi se află Germania, din care cea mai mare parte este ocupată de suebi; toţi aceştia sunt în total cincizeci şi patru de neamuri. Acum voi arăta tot ceea ce Dunărea desparte de lumea barbarilor până la Marea Noastră. Moesia are [ca hotare] dinspre răsărit gurile Dunării, dinspre sud-est Tracia, dinspre miazăzi Macedonia, dinspre sud-vest Dalmatia, dinspre apus Istria, dinspre nord-vest Pannonia şi dinspre miazănoapte Dunărea. Tracia are [ca hotare] dinspre răsărit golful Propontidei şi cetatea Constantinopol, care mai înainte s-a numit Bizanţ, dinspre nord o parte din Dalmatia şi golful Pontului Euxin, dinspre apus şi sud-vest Macedonia, dinspre miazăzi marea Egee.
I,16,2-3. De curând geţii aceia, care acum sunt [numii] goţi şi despre care Alexandru declarase că trebuie să te fereşti, de care Pyrrhus se îngrozise şi pe care şi Caesar i-a evitat, dupa ce şi-au golit locuinţele şi le-au părăsit, au intrat în bloc, cu toate forţele lor, în provinciile romane şi totodată, deşi mult timp inspiraseră doar groază, au nădăjduit totuşi să [dobândească], prin rugăminţi de la romani un tratat de prietenie pe care l-ar fi putut cere cu armele; rugându-ne ei îmi cer un loc modest pentru a se aşeza, nu la alegerea lor, ci după aprecierea noastră deşi aveau posibilitatea să-şi aleagă de la început orice loc le-ar fi plăcut, de vreme ce tot pământul era stăpânit de ei şi le stătea la dispoziţie; ei singurii de care s-au temut monarhii neînvinse, s-au oferit chiar pentru paza imperiului roman.
VI,21,14. Noricii, illyrii, pannonii, dalmaţii, moesii, tracii şi dacii, sarmaţii şi cele mai multe şi mai mari neamuri din Germania au fost învinşi fie respinşi de către diferiţi generali sau au fost chiar despărţiţi [de imperiu] prin fluvii foarte mari, ca Rinul şi Dunărea, care stau în faţa lor...
VI,22,1. ...El însuşi a închis atunci pentru a treia oară porţile templului lui Janus. ... şi nici n-au mai stat deschise decât atunci când Augustus era la adânci bătrâneţe, când au fost lovite de revolta atenienilor şi de mişcarea dacilor.
VII,10,3-5. Războiul contra germanilor şi a dacilor a fost dus de locţiitorii săi într-un mod tot atât de nenorocit pentru stat precum şi el, la Roma, decima senatul şi poporul, iar la hotare, armata, rău condusă, era distrusă de duşmani prin măceluri necontenite. Căci cât de mari au fost luptele lui Diurpaneus, regele dacilor, cu generalul Fuscus şi cât de mari dezastrele romanilor, le-aş enumera, într-o înşirare lungă, dacă Cornelius Tacitus, care a tratat în mod organic şi cu foarte mare exactitate aceste evenimente istorice. ... Totuşi Domitian, umflat de cea mai nebunească vanitate, sub pretextul înfrângerii duşmanilor triumfă, [de fapt,] pentru legiunile distruse.
VII,12,2. ...[Traian] a supus multe neamuri dincolo de Dunăre.
VII,22,7. Grecia, Macedonia, Pontul, Asia sunt inundate şi distruse de năvala goţilor; iar Dacia de peste Dunăre este răpită pentru totdeauna; cvazii şi marcomanii pustiesc Pannoniile.
VII,25,11-12. ...Reîntorcându-se în Mesopotamia [Galerius] a fost primit cu cele mai mari onoruri de către Diocletian. Imediat după aceasta, aceiaşi comandanţi au dus cu energie lupte împotriva carpilor şi bastarnilor. Apoi i-au învins pe sarmaţi; pe un foarte mare număr de prizonieri dintre aceştia i-au răspândit de-a lungul posturilor de pază de la frontierele romane.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |