664-665. Ţinutul mai de la nord pînă la Istrul
pontic este locuit de tracii care se întind de-a lungul [fluviului]
728-796. Urmează promontoriul Thynias cu un port prielnic,
locul cel mai de la margine al Traciei, ocupat de aşti,
iar după el se află oraşul imediat vecin Apolonia.
Cu cincizeci de ani înainte de
domnia lui Cirus, au fundat oraşul acesta
milesienii, venind [din patria lor] în aceste locuri;
căci ei au trimis cele mai multe colonii din lonia
în Pont, pe care îl numeau mai înainte Ťneospitalierť,
din pricina atacurilor săvîrşite de barbari.
Iar apoi i-au dat numele de Ťospitalierť.
La poalele muntelui cu numele de
Haemus se află un oraş zis Mesembria,
care vine în imediata vecinătate a ţinutului getic şi tracic.
Acest oraş a fost colonizat de megarieni şi chalcedoni,
pe vremea cînd Darius a pornit cu război împotriva sciţilor.
Deasupra oraşului se ridică, foate înalt, muntele Haemus,
asemănător, ca mărime, lungime şi extindere a locurilor,
cu [muntele] Tauros din Cilicia.
Căci el se întinde din ţinuturile crobizilor pontici
pînă în regiunile adriatice.
... [Urmează] (oraşul Odessos), întemeiat de milesieni
pe vremea cînd domnea în Media Astiages.
Acest [oraş] are în jurul său crobizi traci.
Dionysopolis s-a numit la început
Crunoi, din pricina izvoarelor din apropiere;
dar mai tîrziu fu aruncată din mare pe ţărm
o statuie a lui Dionysos
şi [locuitorii] i-au spus apoi Dionysopolis.
La hotarele crobizilor şi sciţilor
meleagurile [de acolo] au ca locuitori greci amestecaţi.
(Oraşul Byzone). Unii spun că a aparţinut barbarilor,
iar alţii că a luat fiinţă ca o colonie a Mesembriei.
Oraşul Callatis a fost
o colonie a heracleoţilor, ce apăru la porunca
dată de un oracol. (Heracleoţii) au întemeiat-o pe vremea cînd
Amyntas a preluat domnia peste macedoneni.
Oraşul Tomoi a fost o colonie a milesienilor.
în jurul lui, din toate părţile, se află sciţi.
Oraşul Istros
şi-a luat numele de Istros de la fluviu.
L-au întemeiat milesienii, pe vremea cînd
armata sciţilor barbari a trecut în Asia,
urmărindu-i pe cimerieni, care fugeau din Bosfor
Fluviul Istru
vine din ţinuturile care se află la apus
şi se varsă prin cinci guri.
El se desparte în două şi curge [cu un braţ] spre Adriatica.
Desigur este cunoscut pînă în ţara celţilor.
El rămîne acelaşi [ca debit] în tot cursul verii;
Într-adevăr, sporeşte iarna, umflîndu-se
din pricina ploilor, iar vara
din pricina zăpezii. Căci - precum se spune -
[fluviul] creşte datorită gheţurilor ce se topesc neîncetat,
iar volumul apelor pe care le poartă rămîne mereu acelaşi.
Se povesteşte că are în mijlocul lui multe insule
mari. Dintre acestea, una aşezată între mare
şi gurile lui nu este mai mică decît Rodos
şi se numeşte Peuce, din pricina unui însemnat număr
de pini. Apoi după ea - în mare -
e aşezată insula lui Ahile.
[Insula] are o mulţime de pasări domestice
şi oferă celor ce vin acolo o privelişte vrednică de un loc sfînt.
De pe ea nu poate fi văzut uscatul,
deşi se află - faţă de pamîntul ce-i stă înainte - la o depărtare
de numai patru sute de stadii, cum scrie Demetrios...
[Aceşti] traci şi bastarni sînt veniţi aici din alte părţi ...
Fluviul Tyras
842-844. Primii [locuitori] de lîngă Istru sînt carpizii,
a spus Ephoros, apoi sciţii plugari, iar mai încolo
neurii, pînă în ţinutul de asemenea pustiu din pricina gheţurilor...
853-860. Oamenii din [neamurile] numite nomade sînt foarte evlavioşi
şi, dintre ei, nimeni nu ar face vreun rău unei fiinţe însufleţite.
Ei îşi poartă casele [pe căruţe], cum zice Demetrios.
Şi se hrănesc cu lapte, mulgînd iepele scitice.
Trăiesc lăsînd să se vadă că întreaga lor agoniseală
şi legăturile de neam sînt comune.
[Demetrios] spune că şi înţeleptul Anacharsia
s-a născut între nomazi, care sînt cu mult cei mai cucernici
[dintre oameni].
863-865. [Demetrios susţine] că neamul cel mai vestit este
al sarmaţilor. Urmează cel al gelonilor şi în al treilea rînd
neamul aşa-numiţilor agatîrşi...
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
