I,37-42. Am ales marea, de vreme ce drumurile pe uscat, dacă sunt la acelaşi nivel, sunt inundate de râuri; dacă sunt la nivel mai înalt, sunt bombardate cu pietre. De vreme ce Toscana şi drumul aurelian au suferit trecerea prin foc şi sabie de către goţi, iar pădurile nu mai pot fi controlate cu gospodării şi râurile cu poduri, este mai bine să mă bazez pe capriciile mării.
I,141-146. Haideţi, deci, să lăsăm blestemata cursă să se termine singură: să lăsăm goţii să-şi frângă singuri gâtul. Să lăsăm pământul adus la pace să plătească tribut generos şi barbarii să umple poala regală cu recompense. Întotdeauna să lăsăm ţinuturile Rinului să are pentru tine, pentru tine să se reverse Nilul şi întreaga lume să aibă grijă de îngrijitor.
I,325-336. De departe, mă minunez de înălţimile pădurilor din Igilium: este păcat să răpeşti insulei omagiul pe care faima sa o merită. Mai târziu, această insulă şi-a apărat propriile poieni, ori prin poziţionarea naturală ori prin puterile supranaturale ale împăratului, iar atunci când, totuşi, a fost fost izolată doar printr-un singur canal, a sfidat cu arme triumfătoare ca şi cum ar fi fost izolată de către o mare. A primit cu ospitalitate mulţi refugiaţi din schilodita Romă: aici, cei osteniţi, au putut să scape de temeri şi să-şi găsească o linişte sigură. O cavalerie care împotriva legilor firii, au împrăştiat teroare la bord, pe mulţi i-au hărţuit pe mare cu război potrivit pentru uscat. Este un miracol, când te gândeşti, că singurul adăpost în această criză este atât de aproape de romani şi atât de departe de goţi.
II,41-52. Din care pricină, mult mai amară este crima blestematului Stilicho, în aceea că a trădat secretul Imperiului. Străduindu-se să trăiască mai mult decât rasa romană, frenezia sa crudă a întors lumea cu susul în jos şi în timp ce se temea să nu fie considerat formidabil, a lăsat libere braţele barbarilor, să aducă moarte în Latium: a pornit un inamic înarmat spre punctele vitale şi neapărate al tărâmului, faptele sale fiind mai ferite de risc decât un conflict deschis. Chiar şi Roma a rămas expusă servanţilor săi îmbrăcaţi în piele - captivii trebuind înainte capturaţi. Nu doar prin braţele goţilor şi-a înfăptuit trădătorul atacul: înainte de asta, a ars cărţile profetice care aduceau ajutorul sibilelor.
BIBLIOGRAFIE:
Bibliografie: Rutilius Namatianus, A Voyage Home to Gaul, translation by J. Wight Duff and Arnold M. Duff, Volume II of the Loeb Classical Library's Minor Latin Poets, Loeb Classical Library, 1922 Sursa: http://penelope.uchicago.edu/Thayer , 2013 Traducere: Marius Marcu |