I,319-326. Întrecându-i pe toţi, comandantul [Hanibal], care se deosebeşte prin armele specifice ale patriei sale, acum aruncă torţe fumegânde cu smoală aprinsă, acum atacă neobosit cu ţăruşi, lănci şi pietre sau sloboade din arc săgeţi înmuiate în venin de viperă şi care sunt de două ori vătămătoare, pe care le scoate mereu din tolba sa perfidă, întocmai ca un dac din ţinuturile războinice ale pământului getic, care, bucuros că şi-a ascuţit săgeţile cu veninul din patria sa, le aruncă pe neaşteptate la ţărmurile Istrului cu două nume.
II,73-76. După cum în Tracia oştirea fecioarelor străbate Rodope şi Pangeul cu culmile lor înalte acoperite de păduri şi trece mereu Hebrul, dispreţuind pe ciconi, pe geţi, palatul lui Rhesus şi pe bistonii cu armele în formă de semilună.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |