I,1,5-7. Sau mâinile [zeiţei] Pallas, o [Domitianus] Germanicus, te-au plămădit pentru noi, precum te-au văzut de curând, cu frâiele în mâini, Rinul şi casa aşezată pe înălţimi a dacului îngrozit?
I,1,25-27. [Iulius Caesar] îşi dă seama şi după faţa ta cu cât eşti mai blând în război, tu care nu te înfurii uşor nici chiar împotriva încercărilor nebuneşti de peste hotare; şi acorzi un tratat chatilor şi dacilor.
I,1,79-81. Învingător în războaiele lui Jupiter, în bătăliile de pe Rin şi în luptele nelegiuite dintre cetăţeni, tu supui muntele care întârzie să încheie un tratat după un război îndelungat.
I,2,178-181. Şi în curând [Domitian] părintele din Latium, ale cărui gânduri mi-e îngăduit să le ghicesc, va acorda acestui tânăr hainele de purpură şi fildeşul curul; îi va permite chiar (şi aceasta este o cinste mai mare) să sărbătorească prăzile dacice şi laurii unei victorii mai proaspete.
I,4,89-93. N-am timp să vorbesc pe larg de armatele din nord, de Rinul răscolit, de rugăminţile captivei Veleda şi de gloria supremă, obţinută de curând, că ţi s-a dat în mâini oraşul, într-un moment când dacii pier şi când tu ai fost ales, Gallicus, să primeşti frâiele din mâinile unui conductor atât de mare, fără să uimeşti soarta.
III,3,115-118. Iar neamul ei nu era de rând. Fratele ei a avut fasciile şi cea mai înaltă demnitate curulă. El a comandat armatele ausoniene şi i-a dus stindardele, date în seama sa, atunci când nebunia i-a împins pe dacii cei cruzi să pornească la atac; dar neamul lor a fost condamnat să ne dea prilejul unui mare triumf.
III,3,167-171. ...Nu trebuie să ne mirăm, prea blândule conducător. Aceasta este clemenţa care acordă chattilor învinşi un tratat plin de cruţare, care lasă dacilor muntele lor, şi care acum nu demult, după lupte crâncene, n-a binevoit să smulgă de la marcomani şi sarmaţii nomazi prilejul unui triumf latin 17.
IV,2,63-67. În clipa când mi-ai îngăduit să iau parte la fericitul tău banchet şi să stau lângă masa ta sfântă, a venit pentru mine, după atâţia ani, ziua în care sub colinele Albei, de origine troiană, cântam războaiele germanice sau luptele cu dacii, iar mâna ta îmi încingea tâmplele cu frunzele de aur ale zeiţei Pallas.
V,1,89-90. [Să afle Domitian], ...ce veşti trimite Eufratul rătăcitor, malul Istrului cu două nume, trupele de la Rin?...
V,1,127-129. ...Ca însoţitoare a ta, ar fi suportat, împreună cu tine nordul îngheţat, iernile sarmatice, Istrul şi frigurile palide de la Rin...
V,2,132-137. În ce ţinuturi, în ce părţi ale lumii cezarului vei merge? Vei înota în fluviile nordice şi în valurile biruite ale Rinului? Sau vei asuda pe ogoarele dogorâte de soare ale Libiei? Vei face să se cutremure munţii Pannoniei şi sarmaţii nomazi? Sau te va reţine Istrul cu şapte guri şi Peuce, înconjurată de apele soţului ei, pe care-l umbreste.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |