41,1-2. În zilele acelea Agricola a fost pârât în lipsă înaintea lui Domiţian şi tot în lipsă a fost achitat. Cauza primejdiei nu era vreo învinuire precisă sau plângerea vreunei persoane ofensate, ci ura împăratului împotriva meritelor sale, gloria eroului şi cea mai rea specie de duşmani, lăudătorii. Într-adevăr au urmat în stat împrejurări care nu permiteau ca numele lui Agricola să fie trecut sub tăcere; atâtea armate pierdute în Moesia, Dacia, Germania şi Panonia, prin îndrăzneala nebunească sau laşitatea comandanţilor, atâţia militari de valoare învinşi şi făcuţi prizonieri cu cohorte întregi; acum nu se mai punea în discuţie hotarul imperiului şi un mal, ci taberele de iarnă ale legiunilor şi stăpânirea provinciilor noastre.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |