II,495-497. Pe acela nu-l abat din drumul său nici înaltele demnităţi
publice acordate de popor, nici purpura regală; nici vrajba
care agită pe fraţii lipsiţi de credinţă şi nici dacii care coboară
de la Istrul ce conspiră împotriva noastră.
III,349-383. Nu-i la fel acolo unde locuiesc populaţiile scitice, unde se află
apa meotică,
unde Istrul îşi învolbureazâ apele cu nisipul galben şi unde
muntele Rodope coteşte înapoi, după ce s-a întins pînă Ia jumăŹtatea drumului spre polul [nord].
Acolo oamenii ţin cirezile închise în staule.
Nu se văd nici ierburi pe cîmp, nici frunze în copaci.
Cît vezi cu ochii se întinde pămîntul, care este de nerecunoscut
din cauza nămeţilor de zăpadă şi a gheţii groase care se înalţă
de şapte coţi.
Acolo veşnic e iarnă. Veşnic suflă Caurii aducători de frig.
Soarele niciodată nu-i în stare sa împrăştie umbrele palide,
nici cînd, dus de cai, se înalţă pe cer, nici cînd
îşi scaldă în apa înroşită a oceanului carul lui grăbit să alunece
în jos.
Repede se prinde coajă peste apa ce curge
şi valurile fluviului susţin pe spatele lor roţi de car ferecate
cu fier.
Pe unde mai înainte pluteau corăbii, acum merg care largi.
Acolo, oriunde obiectele de arama crapă de ger si hainele îngheaţă
pe trup. Vinul, nu de mult încă lichid, se taie acolo cu securea
şi lacurile sînt prefăcute pînă la fund în blocuri compacte
de gheaţă,
Picăturile de apă respingătoare din nepieptănatele bărbi îngheaţă
şi se prefac în ţurţuri.
Şi în timpul acesta ninge mereu.
Vitele pier. Boii, cu trupurile lor mari,
încremenesc, acoperiţi de zăpada, iar cerbii, strînşi grămadă,
sînt ţintuiţi pe loc sub povara de nea proaspăt căzută. Abia
iese deasupra vîrful coarnelor lor.
Oamenii nu-i vînează cu haite de cîini, nici nu le mai întind
laţuri,
nici nu bagă spaima în ei cu o sperietoare cu pene roşii.
Cerbii aceştia zadarnic se trudesc să spargă cu pieptul muntele
de zăpadă;
în timpul acesta oamenii îi izbesc cu fierul de aproape; şi îi
omoară cu tot
mugetul lor groaznic. Vînătorii îi duc cu ei în mari strigăte de
veselie.
[Oamenii] îşi duc viaţa liniştită şi sigură în bordeie
săpate adînc în pămînt; adună trunchiuri de stejar şi ulmi întregi
pe care îi rostogolesc pe vatră şi-i pun pe foc.
Locuitorii petrec la joc lunga noapte de iarnă şi le face plăcere
să prepare,
din orz fermentat şi din fructe acre de sorb, o băutură ce seamănă
cu vinul.
Un asemenea neam de oameni neînfrînaţi sălăşluiesc sub cele
şapte stele;
sînt bătuţi de vîntul de răsărit din munţii Ripei
şi îşi acoperă trupurile cu blănuri galbene de animale.
III,461-463. În acest fel procedează de obicei bisalţii şi aprigii geloni
cînd fug în munţii Rodope şi în deşertul geţilor
şi beau laptele închegat amestecat cu sînge de cal.
IV,460-463. Iar corul driadelor, de o vîrstă cu ea, au umplut cu
strigătul lor
înălţimile munţilor; plîng vîrfurile munţilor Rodope
şi culmea Pangeului şi ţara lui Khesus, lăcaşul zeului
Marte;
plîng şi geţii şi Hebrul şi Oritia din Atica.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
