I,14. După el, dacă cititorul ia o istorie oarecare a lui Paulus Diaconus şi o compară cu a lui Iordanes în ceea ce priveşte succesiunea regatelor şi datelor şi în ceea ce priveşte faptele getice, va vedea nu doar declinul ci şi căderea Imperiului Roman. Zosimus pretinde că a scris despre declinul imperiului şi aşa spune despre el însuşi. Şi începând cu Augustus, continuă până la cucerirea oraşului de către Alaric, în şase cărţi în care a aranjat istoria într-o secvenţă neîntreruptă. Din acel moment, Blondus din Forli reia şi narează secvenţa evenimentelor după căderea imperiului şi faptele goţilor, vandalilor, longobarzilor şi a altor naţii, continuând până la 1400 e.n. Johannes Cuspianus a scris o scurtă istorie a împăraţilor Sfântului Imperiu Roman până la primul an al lui Maximilian I, unde Paulus Jovius reia (chiar splendid şi cu multă ornamentaţie) şi continuă această istorie universală pe o perioadă de cincizeci de ani. Cel mai renumit curator al Parisului, Jacobus Augustus Thuanus, de departe cel mai mare istoric din vremea sa, îl urmează şi publică istoria evenimentelor din toată lumea din 1545 e.n. Până în anul 1608 într-un mod genial.
BIBLIOGRAFIE:
Bibliografie: Digory Whear, De Ratione et Methodo Legendi Historias Dissertatio, habita Oxoniae in Schola Historica, 12 Julii, 1623, A hypertext edition by Dana F. Sutton, The University of California, Irvine, Posted October 27, 1999, Revised April 28, 2002.
Sursa: http://www.philological.bham.ac.uk/whear , 2013
Traducere: Marius Marcu |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
