 Acornion al lui Dionysios a fost un cetăţean de vază al oraşului grecesc Dionysopolis (azi Balčik, Bulgaria), cunoscut datorită unui decret dat în cinstea lui de către „sfat şi popor” pentru meritele sale şi serviciile aduse cetăţii în împrejurări deosebite. Inscripţia care îl atestă, aflată azi în Muzeul Naţional din Sofia (inv. 1200), rezultă că acesta avea funcţia de preot şi că ajunsese solul lui Burebista trimis pe lângă Pompeius din Heracleea. Inscripţia, datând din anul 48 a.Chr., a fost descoperită la sfârşitul secolului XX la Balčik şi din ea rezultă că Acornion mai fusese trimis anterior şi la tatăl lui Burebista, la Argedava.
Inscripţia este una din cele două izvoare care îl pomenesc pe regele Burebista şi este o stelă de marmură, cu colţul din stânga sus rupt, lipsind o mică parte din text. Partea păstrată are 70 cm înălţime, 46,5 cm lăţime şi cca. 9 cm grosime. Literele medii au cca. 9-10 mm înălţime, mai mari şi mai spaţiate în rândurile superioare. De la r. 25-26 în jos se văd din ce în ce mai clar liniile de ghidaj (réglage). Rândurile sunt la început orizontale, dar din ce în ce mai înclinate spre dreapta către sfârşit.
Textul inscripţiei:
„[Acornion al lui Dionysios a condus o solie] împreună cu tovarăşii săi de drum cu unul fiu al lui Theodorus şi cu Epi..., pe cheltuiala lui personală, a plecat în solie călătorind departe şi ajungând la Argedava, la tatăl aceluia şi întâlnindu-l, totdeodată a obţinut de la el ..., oraş ... şi a dezlegat poporul...[de tribut?]
Ajungând (apoi) preot al Marelui Zeu a săvârşit în chip strălucit procesiunile şi jertfele şi a împărţit şi cetăţenilor pârţi de carne (a animalelor sacrificate). Fiind ales preot al lui Serapis, tot aşa a suportat cu vrednicie şi bunăvoinţă cheltuielile. Iar pentru că Dionysos (zeul) eponim al oraşului, nemaiavând de mulţi ani preot şi fiind aclamat (tot) el de cetăţeni, s-a consacrat pe sine (acestei slujbe); şi pe vremea iernării lui C(aius) Antonius luând (iarăşi) coroana zeului (adică devenind preot) a împlinit procesiuni şi sacrificii frumos şi cu măreţie şi a dat cetăţenilor carne din belşug. Şi acceptând pe viaţă cununa zeilor din Samothrace, îndeplineşte procesiuni şi sacrificii pentru iniţiaţi şi pentru oraş.
Şi în timpul din urmă regele Burebista ajungând cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia şi stăpânind tot teritoriul de dincoace de fluviu (Dunăre) şi de dincolo şi a ajuns de asemenea la acesta (la Burebista) în cea dintâi şi cea mai mare prietenie, a obţinut cele mai bune foloase pentru patria sa, vorbindu-i şi sfătuindu-l în ceea ce priveşte chestiunile cele mai importante, atrăgându-şi bunăvoinţa regelui spre binele oraşului; şi în toate celelalte (ocazii) oferindu-se pe sine fără să se cruţe în soliile oraşului şi luând asupră-şi fără şovăire primejdii, pentru a contribui în tot chipul la binele patriei.
Şi fiind trimis de regele Burebista ca ambasador la Cn(aeius) Pompeius, fiul lui Cnaeius, imperator al romanilor, şi întâlnindu-se cu acesta în părţile Macedoniei, lângă Heraclea Lyncestis (astăzi Bitoli-Monastir), nu numai că şi-a îndeplinit cu bine însărcinările primite de la rege, câştigând pentru acesta bunăvoinţa romanilor, dar şi pentru patrie a purtat cele mai frumoase negocieri; în general în orice situaţie a împrejurărilor expunându-se cu trup şi suflet şi folosind cheltuieli din ale vieţii proprii (adică din averea lui particulară) şi dând puteri noi din averea sa (de la el însuşi) la unele dregătorii ale oraşului (adică ajutând cu bani tezaurul public) arată cel mai mare zel pentru binele patriei sale.
Aşadar, pentru ca şi poporul să arate că cinsteşte pe oamenii cei buni şi vrednici şi care îi fac lui bine a hotărât Sfatul şi poporul (dionysopolitanilor) ca Acornion al lui Dionysios să fie lăudat pentru aceste (merite) şi să fie încununat el la sărbătoarea lui Dionysos cu o cunună de aur şi o statuie de bronz şi să fie încununat şi în timpul ce urmează, în fiecare an la Dionysii cu o coroană de aur şi să i se dea pentru ridicarea statuii locul cel mai de cinste din agora.”
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
1. Ion Horaţiu Crişan, Burebista şi epoca sa, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1977, p. 98-102.
Bibliografie suplimentară:
1. Sorin Olteanu, Decretul dionysopolitan (IGB 12:13) în cinstea lui Acornion;
2. Inscriptiones Graecae în Bulgaria Repertae, vol. I, ed. 2, Sofia, 1970;
3. Sylloge Inscriptionum Graecarum, ediţia a II-a (Dittenberger) în 1898, ediţia a III-a (Hiller) în 1917;
4. Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982;
5. Dinu C. Giurăscu, Dacia, oraşele pontice şi Roma, în Lumea, 23, 3, VI, 1965;
6. Gheorghe Popa-Lisseanu, Dacia în autorii clasici, vol. I, p. 400-402. |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
