Sunt pregătit şi fără de teamă, De lăncile ridicate spre-nalturi uşor, Prin viaţă n-am fost decât călător, Şi nu mai găsesc firescului spaimă…
Prizonier de voie Ales la nevoie Mă duc în tăcere Prin chipuri de stâncă Şi lănci ascuţite Spre-nalturi şoptite De-o lume adâncă…
Jertfit sunt pieririi când cerul m-aşteaptă Căci moartea nu-mi este decât uşurare M-arunc în durere şi las doar o şoaptă Ca roua ce piere mă pierd în uitare…
Ardeţi-mi trupu-n întuneric Şi cenuşa zvârliţi-o în vânt Prin fumul tăcut cu lacrimi de gând Să-mi zburde sufletul eteric Nu-mi puneţi stâlp şi nici mormânt!
Alexandru B |