În munţii ăştia vechi
ne dorm bătrânii daci,
iar pietrele, pietrele astea toate
sunt oasele lor!
aşezate, cuviincios,
pe marginile lumii,
semne de hotar
către nemurire.
Oasele lor,
albe şi tari,
aşezate tăcut
rânduri, rânduri
zidesc singure,
straturi, straturi
cetăţi de munţi
şi de tăria oaselor lor
ne dor tălpile goale.
Dada Mamusa
|
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
